Rugăciunea părinţilor, dar mai ales a mamei, deoarece se face din inimă şi cu durere, este repede auzită. Atunci când eram în Schitul Ivirului, a venit la mine un tânăr. Era plecat de la părinţi şi umbla prin Halkidiki. Aici s-a lipit de un grup de închinători care veneau în Sfântul Munte şi astfel a venit şi el împreună cu aceia. Era ateu, hulitor şi foarte obraznic.
Avea o inteligență diavolească şi nu credea în nimic. Îi înjura pe toţi, mici şi mari. L-am luat cu binişorul şi l-am adus cât de cât pe calea cea bună. L-am şi tuns chiar, pentru că avea părul lung. „Ascultă, îi spun, ai o mamă binecuvântată. Rugăciunile ei te-au adus aici". „Da, Părinte, îmi spune acela. Umblam prin Halkidiki şi nici eu nu mi-am dat seama cum am ajuns aici”.
„Dacă va afla mama ta că ai venit aici în Sfântul Munte și te mai vedea și tuns, foarte mult se va bucura”. „Dar de unde știi, părinte? Într-adevăr, se va bucura mult mama mea când mă va vedea așa schimbat”. Dumnezeu l-a împins când dintr-o parte, când din alta, până l-a adus la „meșter”. Câtă rugăciune trebuie să fi făcut sărmana lui mamă!
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, volumul 4: Viața de familie, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 113-114
