Dacă suntem cineva, dacă am ajuns undeva, dacă avem ceva, datorită bătrânilor noștri sunt toate!
Rugăciunea lor din zi, din noapte, simplă, din inimi curate, rugăciunea împletită cu dragoste este cea care susține, de cele mai multe ori, pe cei dintr-o casă, dintr-un neam.
Povestea cineva că într-o familie, singura care se ruga, care ținea posturile, care se spovedea și împărtășea, care mergea duminică de duminică la biserică era Bunica.
Toate mergeau bine tuturor, copii, nepoți, strănepoți. Bunica îndemna pe fiecare, după putere, să-și facă timp pentru puțină rugăciune, să țină un pic de post, să se spovedească, să jertfească 2 ore pentru Sfânta Liturghie, dar nimeni nu o asculta.
La un moment dat, Bunica a plecat la Domnul. Treptat, lucrurile în familie s-au înrăutățit. Boli, certuri, necazuri peste necazuri. Au realizat că atât timp cât a trăit Bunica, totul a fost minunat, acum însă...Au concluzionat că Bunica a fost vrăjitoare.
După ceva vreme, prin mila lui Dumnezeu, întâlnesc un preot îmbunătățit care le explică că Bunica nu a fost vrăjitoare, ci creștin autentic. Rugăciunea ei sinceră și viața curată au fost cele care, clipă de clipă, le-au asigurat bunăstarea. Iar ei, dacă vor să li se rezolve problemele și să le fie bine de acum înainte, trebuie să meargă pe aceeași cale, a rugăciunii și a vieții trăite frumos.
Să le mulțumim Bătrânilor noștri pentru dragoste și rugăciuni! Și să le urmăm exemplul!