Hristos n-a făcut niciodată vreo observaţie asupra trupului vreunui om.
El nu a spus lui Zaheu: cât eşti de mic! Nici lui Iuda: cât eşti de urât! Nici slăbănogului: cât eşti de slab! Nici celui lepros: miroşi urât! Ci a comunicat neîntrerupt cu realitatea din oameni, în aceste cazuri sufletul vorbea sufletelor, vindeca şi ridica sufletele.
A vorbi despre trupurile oamenilor prezenţi, Hristos a considerat la fel de nepotrivit ca şi oamenii serioşi care consideră nepotrivit a vorbi despre hainele oamenilor prezenţi.
De aceea, când îţi vorbeşte omul, nu te gândi la trupul lui, ci priveşte în sufletul său, cercetează sufletul său, desfătează-te cu sufletul său şi atunci îl vei înţelege.
Iar când vorbeşti cu un om, nu cugeta la trupul tău sau al lui, ci cugetă la sufletul tău şi al lui, repetând în sine-ţi cuvintele: acum vorbeşte sufletul către suflet, şi sufletul comunică cu un suflet.
Atunci vei simţi prezenţa lui Dumnezeu între voi doi. Vei fi înţelegător şi vei înţelege.
Extras din Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, p. 202-203
