Am ajuns și în ziua de duminică, Duminica Ortodoxiei, sărbătoare care amintește despre biruința dreptei credințe, dar și de chemarea noastră: să iubim jertfindu-ne.
În această primă săptămână de post am (re)descoperit zeci de oameni responsabili de viața duhovnicească, care trăiesc creștinește, încearcă să-l mărturisească pe Hristos în fiece clipă prin felul lor de a fi: cumpătați, echilibrați, blânzi, optimiști, răbdători, iertători și, mai ales, iubitori.
Și dacă acum câțiva ani credeam că misiunea mea sacerdotală e să le țin predici și să le vorbesc cât mai multe credincioșilor poposiți în număr mai mare la biserică, zilele acestea am constatat că celor veniți la rugăciune le-au vorbit deja alții, i-au educat și format părinții, bunicii... Iar eu am mai mult misiunea să-i întâmpin, să-i ascult, să-i încurajez și să-i sprijin în ceea ce fac sau vor să facă cu și pentru Hristos.
Cândva credeam că această zi ar trebui să fie decretată drept zi națională, să se iasă pe străzi, să fie organizate manifestări creștine. Să se știe că suntem un popor majoritar ortodox. Acum încep să realizez că fiecare trăiește în felul său legătura cu Dumnezeu, că împărtășirea credinței e o experiență individuală și unică totodată... Important este să-l mărturisim pe Hristos prin unirea cu El.
Înțelepciunea creștinească este pe cât de simplă pe atât de profundă: să ne ținem orice ar fi, în orice condiții de Domnul nostru Iisus Hristos, să ne ținem prin dragostea de aproapele, prin smerenie, prin iertare, prin pocăință, prin post, prin rugăciune, prin milostenie, prin fapte plăcute Domnului, toate acestea aducând sufletului dreptcredincios bucuria mântuirii.
Or, cât se mai trăiește creștinește suntem într-o normalitate, pentru că, așa cum spunea Pr. Dumitru Stăniloae „Ortodoxia e schemă pentru viaţa normală şi ajutor dumnezeiesc pentru viaţa normală, adică dogmă şi har dumnezeiesc”.
Să fim mereu gata de a primi harul divin!
Preot Octavian Moșin
