Astăzi am poposit în ziua Bucuriei. Tot am așteptat ziua Nașterii Domnului și iată trăită în rugăciune, primind Sfânta Euharistie, cu suflete mai luminoase și mai deschise după o perioadă de nevoință.
Aceasta este Bucuria plină de sens: bucuria unită cu Domnul, împărtășită cu aproapele, trăită alături de cei care au nevoie de noi, cu pace lăuntrică și împăcare cu cei din jur.
Sărbătorile Mântuitorului ne ajută, an de an, să parcurgem cele mai importante clipe din viața Sa, iar toate pornesc de la această taină a Întrupării.
Am simțit cât de mult avem nevoie de a-L primi pe Pruncul Iisus în inimă și, prin aceasta, în viața noastră. Este o bucurie asemănătoare celei a unui copilaș dorit și așteptat într-o familie, dar trăită la o intensitate aparte de către cei care își leagă viața de El.
Abia acum înțelegem cât de însetat este sufletul de Dumnezeu, cât de mult tânjește să fie în brațele Lui, să simtă liniștea, căldura, lumina și dragostea care vin de la El și când ești al Lui. Doar acolo unde Dumnezeu este primit se așterne această stare de bine, pe care o descriem ca bucurie, desfătare și simțim pregustarea fericirii ce ne așteaptă în ceruri.
Acesta este, de fapt, sensul Întrupării: ca omul să se apropie de Dumnezeu și să se unească cu El, să se umple de har, să se vindece de singurătate și să se învrednicească de viața veșnică alături de El.
Pr. Octavian Moșin
