„Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta adeverind-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime, binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului.”
Numeroși credincioși au fost prezenți duminică, 21 aprilie 2019, în ziua Intrării Domnului în Ierusalim, la Mănăstirea Suruceni pentru a participa împreună cu obștea monahală la slujba de Florii oficiată de preoții slujitori ai așezământului monahal.
Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este un prilej de a pregusta din bucuria sfântă a Învierii. Însă pentru a deveni părtași acestei bucurii, trebuie să pășim inițial pe drumul crucii. Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, avându-i alături pe cei 12 Apostoli. În urma minunii învierii lui Lazăr, mulţimea adunată îl recunoaște drept Stăpânul vieţii şi al morţii și-L întâmpină cu bucurie și cu ramuri de finic .
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine smerit în Ierusalim în osanalele poporului, iar prin aceasta ne lasă să întrezărim atât suferinţa Sfintelor Sale Pătimiri, cât şi bucuria Învierii Sale, Care este învierea noastră, a tuturor.
Cunoaștem că mulți dintre acei care care L-au întâmpinat cu: „Osana!”, peste câteva zile vor striga: „Răstigneşte-L!”. Acest fapt ar trebui să ne pună pe fiecare dintre noi pe gânduri, pentru că nu e suficient să-L întâmpini, strigând şi bucurându-te de venirea Lui, ci primindu-L în viața ta, trebuie să le laşi pe toate celelalte şi să te pregăteşti nu doar de bucurie, ci și de răstignire. Trebuie să-ți schimbi viața, să înveți să trăiești mereu în prezența lui Hristos Cel răstignit și înviat.
ÎPS Ierotheos Vlachos ne spune: „Învierea lui Lazăr și intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim închipuie nădejdea învierii de obşte, precum şi intrarea lui Hristos în inima curată a omului. Aceste sărbători trebuie să depăşească stadiul de evenimente exterioare şi să devină prăznuiri lăuntrice”.
„După cum ne spune troparul acestei duminici, învierea lui Lazăr reprezintă icoana, prototipul învierii noastre a tuturor. Prin evanghelia din Sâmbăta lui Lazăr, Mântuitorul ne spune: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (In 40, 25-26). Hristos este învierea și viața. Iar această Intrare în Ierusalim are, în primul rând, înțelesul de biruință asupra morții lui Lazăr, iar în al doilea rând, de biruință asupra propriei morți. Moartea Sa a reprezentat o crimă organizată, însă Mântuitorul nu se eschivează de la ea, aducând această jertfă de bună voie. Astfel, Biserica noastră ne învață că Intrarea în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos este o cale spre pătimire și moarte, pe care Hristos o aduce întru mântuirea noastră” – a menționat în predica sa părintele Mihail Costandache, clericul mănăstirii.
Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a intra mai întăriți în Săptămâna Patimilor.
Mântuitorul Hristos intră în inima fiecăruia dintre noi cu dragoste și smerenie, dorind să ne facă părtaşi Învierii Sale. Nu putem să-L întâmpinăm doar astăzi cu: „Osana!”, nu putem fi creştini o singură zi, iar în celelalte zile să-L răstignim, ci trebuie să tindem ca intrarea Sa în Ierusalimul sufletului nostru să ne preschimbe inima, s-o facă locaș al Cinei celei de Taină, în care să nu mai existe loc pentru Ghetsimani sau Golgota, pentru răstignire și pentru moarte…ci doar pentru Înviere….
sursa http://manastireasuruceni.md
