Episcopul Teofan ne învaţă să înfăptuim orice lucru cu gândul la Dumnezeu, cu sentimentul adânc că depindem de El. Cu acest obicei, al convorbirii permanente cu Dumnezeu, trebuie obişnuiţi copiii. Chiar din pruncie, în obişnuinţa copiilor vor intra rugăciunile înainte şi după masă, înaintea începerii oricărui lucru.
De asemenea, ei vor fi învăţaţi ca înainte de a pleca la şcoală sau, în genere, înainte de a ieşi din casă, să se apropie de părinţi pentru a le primi binecuvântarea. Binecuvântarea părintească, făcută cu credinţă şi evlavie, are o putere protectoare.
Cine ştie ce drum a pregătit Dumnezeu copilului nostru? Să nu-l împiedicăm să ajungă la Dumnezeu cât mai devreme: în aceasta constă zălogul creşterii lui duhovniceşti. Să-i creăm astfel de condiţii, încât inima lui să fie desăvârşită pentru Dumnezeu, Care spune: „Iată stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).
(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 54)
