Pentru noi, contemporanii „mericristmați”, Betleemul pare un fir de poveste atârnat de globulețul achiziționat de la un celebru târg de Crăciun. Legendar, ușor metaforic și chiar peiorativ, el este localizat pe undeva, prin Biblie.
Betleemul Efrata este un orășel ce nu se află poziționat pe harta turistică a vacanței de iarnă. Se află în teritoriile palestiniene și are doar un brad împodobit ce poate echivala cu cele din orașele noastre de provincie. Nici tu târg de globulețe, nici Moș Crăciun, nici vin fiert, nici schi, nici slană cu palincă. La o primă constatare consumeristă, n-ai da cozonacul Crăciunului pe nicio veste minunată. Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul, Care va paște pe poporul meu Israel. (Matei, 2-6)
Și totuși, în orașul descris în puține coordonate turistice, în sublima tăcere sofianică, o Fecioară întrupată în profețiile Vechiului Testament dăruiește trup de copil Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul va crește și se va întări cu duhul începând cu vârsta primelor daruri ale magilor, până la maturitatea Crucii.
Ajungem în Betleem într-o seară de la început de colind, luăm urma florilor dalbe și căutăm lin și iarăși lin dulcele fior al pașilor Sfintei Familii. Printre hoteluri primitoare, încercăm să identificăm localizarea hanului în care nu mai era loc de găzduire (Luca 2-7) pentru Miriam Fecioara și Iosif, făurar înțelept al lemnului. Atunci, ca și acum, în lumea template-urilor și fee-urilor, nimeni nu și-a cedat întâietatea și confortul părerii personale pentru primul plânset al destinului Lumii noi, protocolare, dar „fără cuvânt”.
Prima noapte în Betleem simți respirația îngerilor în ceafă, prima percepție a fricii de Dumnezeu. De fapt, aceea stare de început al înțelepciunii. Această frică de Dumnezeu, paradoxal, te eliberează de frica de noapte și de artizanii ei de la bad-news. Cu frică de Dumnezeu am pornit fără frică, leru-i ler, pe strada din Viflaim. Este un loc în care simți cum liniștea tainei Mariei acoperă decibelii celor ce ascultă zgomotul veacului, pentru că n-au curajul să se audă.
Ziurel de ziuă, la Betleem colo-n jos, Biserica Nașterii se înfățișează ca o cetate poliglotă arhitectural și religios, ca semn al Cuvântului rostit în toate limbile popoarelor. Se intră printr-o poartă strâmtă, cu capul plecat în fața măreției. Deși construită în scopuri de securitate a locașului, seamănă cu acea poartă strâmtă și acea cale îngustă care duce la viață (Matei 7-14). Maica Domnului Betleemita râde duios de tine, pelerin încrâncenat de o stare de pioșenie provocată. Te atenționează cu un zâmbet glumeț că ești în ieslea Zilei nașterii Anului Nou, plămădit din clipa de lut a veacului și din cea de infinit a Tatălui.
Fecioara fericită de toate neamurile este veselă că i s-a născut un Fiu sănătos și frumos în cei în care va trăi și-n care-I vor purta Numele, în înțelepciunea isihastă. Cred că cel mai frumos suvenir cu care poți pleca din Betleem este zâmbetul icoanei, Maica Domnului Betleemita. Zâmbetul din icoană îți arată drumul către binecunoscuta stea din Betleem, locul marcat al nașterii Domnului Iisus Hristos.
Cobori din păruta grandoare de călător de occident-class, să vezi măreția Răsăritului. Cândva, magii priveau steaua cea cu dumnezeiască mergere în suișul firesc al astrelor. Noi, cei din har – dar fără de dar – coborâm în locul în care ni se așterne Cerul la picioare. Doar aici, la Steaua Nașterii din Betleem, te poți ruga în colinde. Aici vei primi o veste minunată și aici poți cere raza soarelui și floarea soarelui. Politețea pelerinilor de la răsărit și apus se traduce prin micul ghid de zâmbet din icoana Maicii Domnului. Prin zâmbetul inspirat de la intrarea în iesle te poți înțelege și-n engleză, și-n rusă.
Suntem neamurile Mariei, mătușile, unchii și verii Copilului cu ochi senini, ce azi și-n orice zi se naște nu printre străini, ca-n colindul nostru, ci printre pelerini. Noi la Viflaim am fost, unde S-a născut Hristos! Și-am văzut și pe-a Sa mamă, ce ne-a zâmbit din icoană!
Plecăm cu dar de Duh și impresii de călători prin Evanghelii, lăsăm cereri și nevoi în dar, apoi zburăm spre țara colindelor noastre. Ne întoarcem lin spre seară, în a pruncilor mirare și glas, din Betleemul cu un pom de Crăciun – în continentul nostru de Crăciun fără Betleem.
Sursa: doxologia.ro
