Actualitate

Atunci când se vorbeşte împotriva Bisericii ce trebuie să facem?

30

Părinte, atunci când se vorbeşte împotriva Bisericii sau împotriva monahismului etc., ce trebuie să facem?

– Dacă cineva vorbeşte, de pildă, urât despre tine, nu-i nimic. Să gândeşti: „Pe Hristos, Care a fost Hristos, L-au ocărât şi n-a vorbit. Eu, care sunt păcătos, ce merit oare?”. Dacă ar veni să mă ocărască pe mine ca persoană, nu m-ar deranja deloc. Dar dacă mă blamează ca monah, ei ocărăsc toată rânduiala monahismului, pentru că eu, ca monah, nu sunt independent, şi atunci trebuie să vorbesc. În aceste cazuri trebuie lăsaţi puţin să se descarce, iar apoi să le spuneţi două cuvinte.

Odată, într-un autobuz, o femeie ocăra pe preoţi. Am lăsat-o să se descarce, iar atunci când s-a oprit, i-am spus: „Avem pretenţii de la preoţi, însă pe aceştia nu i-a aruncat Dumnezeu cu paraşutele. Sunt şi ei oameni şi au slăbiciuni omeneşti. Dar spune-mi, te rog, o mamă ca tine, vopsită, cu nişte unghii ca de şoim, ce copil va naşte şi cum îl va educa? Dacă va fi preot sau călugăr, cum crezi că va fi?”.

Îmi aduc aminte, altă dată, pe când călătoream cu autobuzul de la Atena la Ioanina, era unul care nu a tăcut deloc tot drumul, ci a judecat un mitropolit care atunci crease nişte probleme. I-am spus două cuvinte, după care am început să ma rog. Aceia a continuat. Când am ajuns la Ioanina şi am coborât, l-am luat puţin deoparte şi i-am spus: „Ştii cine sunt?”. „Nu”, mi-a răspuns. „Atunci cum poţi să spui astfel de lucruri? Eu se poate să fiu mai rău decât acela pe care îl judeci sau se poate să fiu un sfânt. Cum îndrăzneşti să spui înaintea mea lucruri pe care nu pot să-mi închipui că le fac nici mirenii? Caută să te îndrepţi, căci de nu, o să încasezi o palmă puternică de la Dumnezeu. Fireşte, pentru binele tău!”. L-am văzut după aceea cum a început să tremure. Dar şi ceilalţi şi-au dat seama de greşeala săvârşită, pentru că am văzut o tulburare care s-a creat între ei.

Vezi cum înjură de cele sfinte, şi nimeni nu zice nimic. În cazul acesta, blândeţea este diavolească.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 59-60


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5027

Adevăraţii închinători…

–  Unii spun: “În această bisericuţă intimă, trăiesc Sfânta Liturghie; într-o biserică mare n-o trăiesc. Dacă este vreo bisericuţă văruită în alb, nu simt nimic, dacă însă este pictată, are catapeteasmă frumoasă etc. Acolo trăiesc Sfânta Liturghie”. Asta este pentru un om care n-are poftă de mâncare şi-i pui puţină sare, puţin piper, ca să-i […]

Articole postate de același autor
4135

Să le vestim și celor adormiți bucuria Învierii!

Toate sunt mai neputincioase decât umbra, toate sunt decât visurile mai înşelătoare, intr-o clipeală pe toate acestea moartea le apucă. Ci veniţi, iubiţii mei fraţi, răposatului să-i cerem odihna de la Hristos şi sufletelor noastre mare mila. Sfântul Ioan Damaschin Biserica noastră nu consideră moartea ca sfârșitul existenței omului, căci însăși baza învățăturii sale este […]