Aşa cum este cu neputinţă să nu se gândească la pâine cel înfometat, la fel este cu neputinţă să nu se gândească la moarte şi la judecată cel care se luptă să se mântuiască.
Aşa cum apa şterge scrierile, la fel şi lacrima şterge păcatele.
Aşa cum cei care nu au apă şterg în alte feluri scrierile, la fel şi sufletele care nu au lacrimi şterg păcatele lor prin tristeţe şi suspinuri.
Aşa cum gunoiul mult naşte numeroşi viermi, la fel şi multele mâncăruri nasc multe căderi trupeşti, multe gânduri viclene şi multe vise ruşinoase.
Aşa cum cel care are picioarele legate nu poate să meargă, la fel nu poate să se înalţe la Cer robul iubirii de arginţi.
Aşa cum este cu neputinţă să păşească mortul, la fel este cu neputinţă să se mântuiască cel deznădăjduit.
Cel care săvârşeşte binele, în timp ce n-are credinţă, se aseamănă cu cel care scoate apă şi o varsă într-un butoi găurit.
Aşa cum corabia care are un bun căpitan ajunge cu ajutorul lui Dumnezeu nevătămată la ţărm, la fel şi sufletul care are un bun îndrumător duhovnicesc se înalţă cu uşurinţă la Ceruri, chiar dacă a avut multe păcate.
Aşa cum cel care s-a îmbolnăvit greu nu poate să fie vindecat degrabă, la fel nu este cu putinţă să fie biruită iute o patimă.
Aşa cum se păgubesc cei care dau aur şi primesc înapoi noroi, la fel se păgubesc cei care fără cugetare adâncă arată celorlalţi experienţele şi stările lor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Sinaitul Scărarul)
Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, p. 129-130
