Am stat doar ca s-o ajut să plângă…

2115

Într-o zi, fiica mea a venit târziu acasă de la şcoală. Eram şi supărată, şi îngrijorată. Când a intrat pe uşă, i-am cerut pe un ton supărat să-mi explice de ce a întârziat.

Mi-a spus:

– Mami, veneam spre casă cu Julie, dar pe la jumătatea drumului, Julie a scăpat păpuşa de porţelan şi s-a făcut bucăţele.

– O, iubita mea, am răspuns, ai întârziat pentru că ai stat s-o ajuţi pe Julie să adune bucăţelele păpuşii şi să le pună la loc!

Cu vocea-i suava şi inocentă, fetiţa mea a zis:

– Nu, mami. N-am ştiut cum să repar păpuşa. Am stat doar ca s-o ajut pe Julie să plângă.


Articole Asemănătoare
5105

Cele frumoase se adună cu durere, dar durerea după aceea, aduce bucuria

Cărarea vieții noastre este plină de suferințe și lacrimi, de spini și pălămidă. Peste tot sunt înfipte cruci, agonie și durere. Fiecare pas este o grădină Ghetsimani, fiecare urcuș, o Golgotă, și fiecare moment, o suliță. Dacă am putea să absorbim pământul ca un burete, din el ar curge după aceea sânge și lacrimi – […]

Articole postate de același autor
2676

Să înveţi mai mult prin exemplul vieţii decât prin cuvinte!

Într-o zi, un călugăr veni să îl caute pe unul dintre cei mai faimoşi Părinţi ai pustiei egiptene, pe Avva Pimen, care era ucenicul Avvei Macarie cel Mare şi care primise veşmântul călugăresc din mâinile Sfântului Antonie însuşi, părintele tuturor monahilor creştini. „«Câţiva fraţi locuiesc cu mine, vrei să le poruncesc?». Bătrânul zice: «Nu, fă […]