Alungarea gândurilor rele

463

Pe lângă dispreţuirea şi respingerea gândurilor, este necesară alungarea lor, care nu se poate face decât prin rugăciune. Sfântul Grigorie Sinaitul a scris un capitol întreg, intitulat „Despre alungarea gândurilor”, în care citim: „Nici un începător nu poate alunga vreodată vreun gând, dacă nu-l alungă Dumnezeu. Căci numai cei puternici pot război şi alunga gândurile; dar şi aceştia nu de la ei alungă gândurile, ci împreună cu Dumnezeu poartă războiul împotriva lor, ca unii ce au îmbrăcat toate armele Lui. Iar tu, venind gândurile, cheamă pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă, şi vor fugi. Căci nerăbdând căldura inimii izvorâtă din rugăciune, fug ca arse de foc".

Numele Domnului Iisus îl biciuieşte pe diavol, iar prezenţa harului divin produce o căldură harică în inimă. Aceste două lucruri: numele lui Iisus şi căldura inimii ard neghina gândurilor rele, alungându-le din minte. Celui căruia îi lipseşte puterea de a se ruga, Sfântul Grigorie Sinaitul îi spune: „Cel ce nu are lucrarea rugăciunii, le biruie în alt chip, urmând lui Moise. Căci sculându-se [acesta] şi întinzându-şi mâinile şi privirea la cer, le va pune pe fugă Dumnezeu însuşi". Iar Sfântul Isihie Sinaitul ne povăţuieşte: „Deci oricând şi ori de câte ori se întâmplă să se înmulţească în noi gândurile rele, să aruncăm în mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, şi le vom vedea îndată împrăştiindu-se ca fumul în văzduh, cum ne învaţă experienţa".

Omul nu se poate elibera de gândurile demonice prin propriile sale puteri. Chiar dacă ne considerăm înţelepţi, trebuie să ignorăm orice gând şi să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu, rugându-L: „Doamne, rânduieşte acest lucru cum voieşti Tu şi cum ştii Tu!”. Acest citat este semnificativ, ştiut fiind că, la vreme de ispită, mulţi încearcă să se confrunte cu ea prin resursele proprii lor - însă raţiunea lor nu poate birui gândurile demonice, oricât de înzestraţi ar fi în această direcţie. Să reţinem faptul că, în lupta cu gândurile pătimaşe, nu luptăm pur şi simplu împotriva unui gând rău, ci împotriva diavolului însuşi.

Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 271-272


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
996

Când mi-am pierdut fecioria am pierdut tot

Nici nu am puterea să vorbesc…să scriu..să povestesc..să… Eu am uitat de El…și El a luat mâna de pe mine… Eram credincioasă. Foarte. Credeam mai ales în feciorie. În a fi virgină la căsătorie.. În familie. În Biserică. Acum un an, în vară, l-am cunoscut. Un băiat..un băiat deosebit. Am început să-l iubesc. Părinții îl […]

Articole postate de același autor
1140

Este obligatorie binecuvântarea preotului pentru a citi psaltirea?

Binecuvântarea de la preot pentru citirea Psaltirii este bună și recomandată, dar nu este obligatorie. De regulă, credincioșii cer binecuvântare să citească psalmi de teama ca valul ispitelor să nu se accentueze. Temerea aceasta este însă neîntemeiată. Părintele Paisie Olaru, vorbind despre puterea rugăciunii însoțite de psalmi asupra duhurilor necurate, spune: „Diavolii se tem de […]