Biroul de presă al Patriarhiei Române a transmis următorul mesaj:
Am aflat cu întristare vestea trecerii din această viaţă, după o intensă suferință, a domnului Răzvan Codrescu, poet și eseist creștin, traducător, editor, apologet și elegant mărturisitor al spiritualității ortodoxe.
Adresăm sincere condoleanțe familiei îndoliate, prietenilor și tuturor celor îndurerați de plecarea sa timpurie dintre noi.
Dumnezeu să îl odihnească în pace! Veșnica lui pomenire!
***
Răzvan Codrescu era pseudonimul literar al lui Adolf Marian Vasile, născut la București pe 7 mai 1959, fiind al doilea copil al părinților Ilie și Maria.
Răzvan Codrescu a fost licențiat al Facultății de Litere a Universității București, fiind profesor de română în primii ani de carieră.
Din 1991 s-a lansat în publicistică, fiind directorul literar al Editurii Christian și redactor-șef al revistei „Lumea Credinței”.
Răzvan Codrescu a debutat publicistic în 1985, cu eseul „Don Quijote şi Prinţul Mîşkin” (în revista „Luceafărul”, an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri „Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate” (Editura Anastasia, Bucureşti).
Cărţi publicate: șapte volume de poezii („Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire”, 2002; „Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete”, 2008; „Crucile pustiei. Poeme neptice”, 2010; „Rost de doină. Cîntece fără stăpîn”, 2012; „Sonetele lui Dionis”, 2013; ”Erosstihuri”, 2016; „Acatistele Sfinților Arhangheli…”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie…”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la „Spiritul dreptei”, 1997, la „Tentative de dreapta în România postcomunistă”, 2019), traduceri din Dante Alighieri („Infernul”, 2006) şi Sf. Ioan al Crucii („Integrala operei poetice” – în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003).
Sursa: r3media.ro
