Înaintând lângă mine printre brazi şi vorbindu-mi despre măreţia lui Dumnezeu, pe care o exprima natura însăşi, de la mici tufişuri până la copacii înalţi, Gheronda Porfirie mi-a zis, brusc:
‒ Câte ace are acest brad?
‒ Câte să aibă… milioane!
‒ Bine, bine, dar eu vreau să ştiu exact câte are!
‒ Păi, ca să vă spun exact, trebuie să mă apuc să le număr!
‒ Păi, să le numeri, dar să ştii că niciodată n-ai să poţi, chiar de n-ai face o viaţă-ntreagă nimic altceva decât asta! Şi ştii de ce? Nu numai fiindcă sunt nenumărate, milioane, dar şi pentru că, ori de câte ori le-ai număra, ţi-ar ieşi un alt număr, o altă cifră! Ei, să ştii că ceea ce eu şi tu nu vom afla niciodată Dumnezeu cunoaşte, fără să stea să numere, aşa cum ar trebui să facem noi. El ştie nu doar numărul de ace ale acestui brad, ci şi ale fiecărui brad, ale fiecărui copac, mic sau mare, urmărindu-i şi purtându-le de grijă de la ivirea lor pe pământ, până la pieire. Cunoaşte şi firele de păr din capul tău şi din capul meu şi din oricare cap omenesc, şi nimeni nu poate „scăpa” de asta! Aşa că, de vreme ce El cunoaşte aceste lucruri neînsemnate cum e numărul de ace din brad şi al firelor de păr de pe capetele oamenilor, şi le poartă de grijă, oare este cu putinţă să nu cunoască şi problema ta ori să nu-I pese de ea? De o mie de ori spun: e cu neputinţă!
Din Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 387-388
