Nu va fi furtună, zbucium, ispită
Nu va fi trecere pe sfoară deasupra unui abis
Nu va fi zbor de pasăre rănită
Nu va fi foc încins
Nu va fi dor nemângâiat
Nu va fi strigăt în pustiu
Nu va fi coșmarul unui vis nevinovat
Nu va fi frigul ce omoară mugurul suav
Nu va fi floarea rară lăsată-n nepăsare
Nu va fi fisură, nu va fi uitare.
Ce va fi?
Va fi mers pe iarbă înrourată
Va fi ploaia ce sărută pământul arid
Va fi o ultimă speranță salvată
Va fi lumina unui gând candid
Va fi cuvânt ziditor în vâltoare
Va fi rugăciunea ce străbate nepătrunsul
Va fi mirul pe frunte pătimitoare
Va fi devenire întru ființă
Va fi iertare pentru o inimă tânguitoare
Va fi cea mai râvnită făgăduință.
Anișoara Melnic
.
