Ninge…

417

Ninge peste mine,

Ninge peste brazi.

Toate-s în tăcere

Între ieri și azi.

Adun din văzduh fulgi

În palme reci,

Șoptesc rugi

Cu final ”în veci”.

În oceanul de zăpadă

Eu - fulg rătăcitor

Nu încetez să cred

În ce-i nemuritor.

Mă cufund în nea

Ca la un  botez,

Mă curăț de rău

Ca să mai viez.

Risipesc negreața 

Dintr-o noapte grea

Și pornesc spre ziua

Ce nu se mai ivea.

Alung durerea

Dintr-un ieri fugar,

Mă pierd în ninsoare

Ca un lup hoinar.

În liniștea totală

Se aud simfonii din cer

Și tot ce gol părea

Devine grăitor mister.

Și am să umblu

În neștire mult

Până am să mă aflu

Într-un alt început.

Anișoara Melnic


Articolul Următor
Articole postate de același autor