Cât mai mergem cu Domnul şi pentru El mai suntem vii! Pelerinajul Tinerilor la a XII-a ediţie

1630

"Calea e într-adevăr strâmtă, dar e croită limpede, e bătătorită de sfinții și drepții lui Dumnezeu." (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Un pelerinaj nu este niciodată o simplă expresie a credinței, ci este un răspuns la apelul-îndemn:  „Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu poate vedea pe Domnul” (Ev. 12,14). Orice pelerinaj ne aduce aminte că viața este un Drum al Crucii, căci creștinii trebuie să împlinească în viața lor atât faptele credinței, cât și să rabde cu nădejde necazurile, ispitele și greutățile vieții sale.

Astfel,  în anul 2007, la inițiativa părintelui Octavian Moșin, parohul Bisericii "Întâmpinarea Domnului" din incinta USM, în preajma sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, a fost desfășurat primul Pelerinaj al Tinerilor. Şi dacă în primul an au răspuns chemării peste o sută de tineri, ulterior numărul doritorilor de a se uni într-o rugăciune în mers a crescut, astfel încât în această duminica la intrarea în mănăstirea Sireți erau peste 600 de credincioşi. Ca şi în fiecare an pelerinilor li s-a alăturat Preasfințitul Ioan, Episcopul Sorocii.

Acest Drum al Crucii care se parcurge pe jos de la Universitatea de Stat din Moldova spre mănăstirea Sireţi unește în rugăciune pedagogi și studenți, tineri și persoane înaintate în vârstă, pe toți acei care caută să fie cu Dumnezeu, care nu ar fi năzuințele și tendințele societății secularizate de astăzi. Sunt acei care doresc să guste din bucuriile Împărăţiei lui Dumnezeu, conștientizând că Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre doi la o viață în curăție și sfințenie: „Sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru sfânt sunt” (Levitic 11, 44 ).

Evenimentul a demarat de la biserica studenţească a Universităţii de Stat din Moldova cu Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, după care pelerinii s-au îndreptat spre mănăstirea Sireţi, cea care găzduieşte cu atâta căldură fiecare suflare creştinească.

În drum s-au făcut câteva popasuri de rugăciune. Primul a avut loc chiar la sediul mitropolitan, unde pelerinii, ca în fiecare an, au primit binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir. După rugăciunea din curtea Mitropoliei în faţa Sf. Cruci, ierarhul s-a adresat cu un cuvânt ziditor de suflet, mulţumindu-le tinerilor pentru râvnă şi dragoste pentru cele dumnezeieşti. Înainte de continuarea drumului pelerinii au primit în dar iconiţe cu Sfântul Ierarh Dionisie Erhan și  Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Un singur lucru ne poate odihni în această viață: tot ceea ce facem să fie cu puterea lui Dumne­zeu, în numele lui Dumnezeu şi de dragul Lui. Parcurgând acest al Drum al Crucii ca unul închinat Lui Dumnezeu, pelerinii deși s-au istovit trupește, au avut posibilitatea de a se îmbogăţi sufleteşte, de a învăţa unii de la alţii jertfelnicia şi iubirea de Dumnezeu şi de aproapele.

Ajunşi la mănăstire, participanţii la pelerinaj au fost întâmpinaţi, în dangătul clopotelor, de către obştea sfântului aşezământ în frunte cu părintele stareţ, arhimandritul Porfirie (Dobre).

În cuvântul adresat participanților la pelerinaj PS Ioan, Episcop de Soroca, Vicar al Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove, a menționat : "Cred că fiecare dintre cei care a participat la acest Drum al Crucii a simțit binecuvântarea lui Dumnezeu și sprijinul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Acest pelerinaj anticipează slăvitul praznic domnesc al Înălțării Sfintei Cruci. Parcurgând acest drum, am avut privirea noastră duhovnicească înălțată către Sfânta și de viață dătătoare Cruce. În jertfa Crucii este ascunsă tainic Învierea și biruința vieții asupra morții, a binelui asupra răului. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne cuprindă cu iubirea Sa milostivă și să reverse har și împliniri sfinte în inimile noastre, pentru ca acest pelerinaj în care Hristos a mers alături de noi, să ne facă mai buni, mai înțelegători, mai apropiați de sfințenie."

Totodată Preasfinția Sa a mulțumit protoiereului Octavian Moșin, pentru organizarea acestui pregnant eveniment duhovnicesc, dar și arhimandritului Porfirie și întregii obști monahale pentru dragostea și bunăvoința cu care primesc la sfânta mănăstire pe toți cei care-și îndreaptă pașii către Dumnezeu.

La rândul său arhim. Porfirie a menționat că acest pelerinaj reprezintă o mărturisire a credinței, un răspuns la cuvintele lui Hristos: "Cine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." Iar Mănăstirea Sireț este acel Emaus care mereu este gata să-i primească pe toți creștinii care-i pășesc pragul ca pe niște frați întru Domnul. 

Pelerinii s-au închinat la sfintele moaște, au mulțumit Domnului pentru că au ajuns la destinație fără ispite și au participat la o agapă frățească, organizată prin bunăvoința obștii monahale și a creștinilor din satul Sireți.

„În această viață trebuie să ne îmbogățim în primul rând duhovnicește, pentru ca să putem dobândi viața cea adevărată. Trebuie întotdeauna să fim mulțumitori pentru crucea pe care ne‑a dat‑o Domnul, fără a ne lăsa pradă durerilor și încercărilor. Am ales să desfășurăm Pelerinajul Tinerilor în preajma sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci pentru ca să devenim și noi părtași la Jertfa Mântuitorului, să învățăm de la El, ca nu există viață adevărată fără cruce și dragoste. Vreau să le mulțumesc tuturor creștinilor care fac ca acest Drum al Crucii să devie un drum al rugăciunii, un drum al comuniunii și slăvirii Lui Dumnezeu. Totodată aș vrea să le mulțumesc slujitorilor și enoriașilor din parohiile Lucașeuca, Cojușna și Vatra pentru implicarea lor activă, dar și celor peste 20 de voluntari ai Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi, care m-au sprijinit în buna desfășurare a evenimentului” - ne-a spus prot. Octavian Moșin, prin străduința căruia s-a desfășurat și ediția din acest a Pelerinajului Tinerilor.

De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. (PS. 36, 23) 

 

A consemnat Natalia Lozan

 

 


Articole postate de același autor
4684

Sinceritatea rugăciunii copiilor

Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat: – De ce tot repeţi literele? – Păi, aşa îmi […]