Povestea firului de ceapă

3844

Nu e decît o poveste, dar o poveste foarte frumoasă, pe care o ştiu de cînd eram fetiţă mică de la Matriona, bucătăreasa noastră. Ascultă:

„A fost odată ca niciodată o femeie rea şi amarnică la suflet. Şi femeia aceea a făcut umbră pământului şi, împlinindu-i-se sorocul, a murit. Şi murind n-a lăsat după ea nicio faptă bună. Dracii au pus atunci gheara pe ea şi au aruncat-o în iazul de foc. Iar îngerul ei păzitor sta pe mal şi-şi tot frământa mintea: “Oare ce faptă bună o fi săvârşit în viaţa ei?”

Şi, aducându-şi aminte, se duce el şi-i spune lui Dumnezeu:

– A smuls din grădină un fir de ceapă şi l-a dat de pomană, a miluit o biată femeie săracă.

– Ia firul cela de ceapă, zise Dumnezeu, şi dă-i-l să se agaţe de el şi pe urmă caută s-o tragi afară. Dacă izbuteşti s-o scapi, să vină aici, în Rai, iar dacă s-o rupe firul de ceapă, să rămână unde se află acum.

Îngerul a coborât degrabă în Iad şi a zis, întinzându-i firul de ceapă:

– Apucă-te vârtos de el, femeie, şi eu am să te scot afară. Şi a început să tragă binişor de fir până ce a scos-o aproape toată din Iad. Dar ce să vezi: ceilalţi osândiţi, când au prins de veste că îngerul vrea s-o scape, s-au agăţat şi ei de ea, să-i tragă şi pe ei afară. Scorpia de femeie însă, haină cum era la suflet, a început să dea din picioare şi să urle:

– Pe mine vrea să mă scoată, nu pe voi, ceapa-i a mea, nu a voastră!

Nici nu a apucat să termine şi firul de ceapă s-a rupt. Femeia a căzut în Iad şi arde şi acum în focurile Gheneei. Îngerul a izbucnit în plîns şi a plecat.”

Extras din Fraţii Karamazov, F.M. Dostoievski


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
3512

Sfaturi părinteşti celor de prin străinătăţi …

  Fiul meu duhovnicesc întru Hristos, Acolo unde te afli, departe de părinţi, rude, patrie, trebuie să ştii că nu eşti departe de Dumnezeu, Tatăl ceresc, care este pretutindeni prezent. Şi când Îl iubeşti, Îl cinsteşti, Îl slăveşti, şi Acela te va iubi, cinsti şi slăvi. Când nu păzeşti poruncile Lui, nu-L iubeşti. Aşadar, acolo […]

Articole postate de același autor
1316

Și dacă?

Și dacă dincolo de noi E-un infinit uitat de ploi, Și drumuri fără de-napoi, Ne-or duce iarăși la război. Printre al stelelor puhoi, Ca-ntr-o oglindă de noroi, Nebuni ne-om bate noi cu noi, Fiind convinși că suntem doi?   Și dacă vechile cetăți Nu vor mai fi realități, S-or rupe și-or cădea peceți În fața […]