Un preot din sudul Franţei a fost acuzat că a omorât un om. S-a dovedit că la locul crimei nu s-a aflat decât preotul şi toate aparenţele erau împotriva lui. Fiind judecat în faţa satului întreg, el s-a apărat cu tărie, susţinînd că nu este vinovat, dar cum nu erau alţi suspecţi, probele găsite erau împotriva sa şi a fost condamnat la moarte şi spânzurat în faţa sătenilor.
După 30 de ani, la magistratul oraşului s-a prezentat o femeie foarte bătrână care i-a spus:
-Domnule magistrat, nu pot să mor înainte de a spune ceva ce îmi apasă conştiinţa.Eu sunt cea care l-a omorât pe omul pentru care a fost condamnat la moarte preotul nostru acum 30 de ani. Şi am venit să mărturisesc pentru că nu pot duce în mormânt cumplita taină. Dar aceasta nu e totul. În seara zilei m-am dus la biserică şi am mărturisit preotului fărădelegea săvârşită; la proces însă n-am avut tăria să-mi spun ticăloşia, lăsând să fie el condamnat în locul meu. Deci, preotul a ştiut că eu sunt criminala şi nu m-a denunţat. A preferat să fie condamnat în locul meu şi a primit moartea, dar nu a spus ce a auzit de la mine la Taina Sfintei Spovedanii!
Educaţie creştin-ortodoxă/ Ghidul învăţătorului, claseleI-IV, Editura Tipografia centrală, Chişinău, 2004, p.308
