Îmi amintesc de o fată, elevă de-a mea, care se afla în timpul războiului în Belgrad, după un bombardament. Toți părăsiseră o clădire care ardea. Când ea a privit în jos – să fi avut vreo 17 ani – a văzut o femeie în vârstă, care nu putuse să iasă din clădire. Atunci tânăra a intrat în foc și nu a mai ieșit niciodată.
Nu a fost vorba de datorie, ci pur și simplu nu a putut să acționeze altfel. Dacă ar fi întrebat-o cineva: „Te temi de moarte?”, se poate să fi răspuns: „Sigur că mă tem”. Însă văzând pe femeia care murea în foc, nu a ezitat. Ci a sărit să o salveze pe acea femeie.
