Cifrele sunt limpezi și fiecare le va folosi pentru a argumenta în felul ce-i convine. Am văzut deja reacția unor vectori de imagine aplaudând cu o mână și cu cealaltă postând pe facebook, sursa cea mai de preț a diseminării unei manipulări vrednice pentru o cauză politică adevărată.
Ne-am testat și am ieșit pozitiv la ură și preconcepții, la greață prin privire la sexualitatea celuilalt, la mediocritate și vulgaritate, la incultură politică. Constat că cea mai boicotată ne-a ieșit conștiința. Unii din copiii creștini ai Bisericii mele au ieșit din abstracția boicotului. Alții, asemeni unor adolescenți care le știu pe toate, au spălat vase, au curățat cartofi, au făcut baie de aburi și au aplicat orice în încercarea de a-și trăi Duminica așa cum o fac mereu. De fapt, adepții boicotului nu au făcut decât ce fac mereu Duminica. Se afundă într-o credință personală și îl reduc pe Dumnezeu exact doar la ce cred ei că este, un Dumnezeu al oportunismului detailat până la aroma de cafea și fumul de țigară. Nespălații pe creier au acuzat spălații. Acuzele lor dovedesc că sunt mult mai grave fisurile din conștiința noastră decât simpla provocare și menținere a unui boicot. Motivarea, construcția unei atitudini neloiale pentru cultura democratică a fiecărei persoane implicate în procesul gândirii nu a contat și nici nu va mai conta deloc. Par că și-au anulat apartenența la Biserica Ortodoxă, și probabil că vor face un spectacol media din asta, o serie de personalități culturale, media, de scenă ori film, membri ai colectivului larg al divertismentului românesc. Acesta este cel mai mare câștig al Referendumului, probabil, identificarea unei majorități declarativ creștine care nu știe Crezul. Bine că nu au avut azi de mers la vreun Botez ori Cununie… Cum ar fi rezonat cu ceea ce scrie Crezul mintea lor născocitoare și hrănită din profunzimile boicotului. Un boicot care folosește exact aceluia pe care acuzau că-l slujim ceilalți, votanții. Liderul unui partid care a promis un Referendum și l-a dat, a promis UE un Nu și l-a oferit, a dovedit încă o dată că știe mai mult decât autointitulații politicieni că politica se înrudește, temeinic și pentru mine definitiv, cu cea mai veche meserie din lume – cum le place să zică.
Unii se întrebau dimineața cât a crescut peste noapte procentul de participare. Nu, creștinii României nu v-au provocat la un exercițiu de hoție cum v-ați obișnuit și cum jurați că va fi și acesta. Nu boicotul vostru și nici pompieristicii observatori ai unor partide au făcut să fie corectă participarea la Referendum. Cum mai pot crede eu în obiectivitatea unui partid și ai observatorilor lui când de la început au acuzat de fraudă un act în a cărui organizare nu creștinii și nici ceilalți, votanții, sunt implicați? Unde mai pui că la nivel local, același partid, i-a dăruit voturile câștigate de un candidat al său membrului unui partid de la putere prin redistribuire, socotind aceasta moralitatea întruchipată.
Pe bune, ca votant n-ar fi trebuit să mă întrebe dacă vreau să le ofer celuilalt, dacă nu cumva ceva mai mult decât o obligație m-a făcut să dăruiesc votul omului lor? De fapt, înțeleg acum că nici nu contează. Votăm, boicotăm ori amerizăm pe lacuri de gudron toxic, credem că ținem de același neam, de aceeași populație matură și gata să mergem mai departe în vot. Cred că de fapt facem parte din Neamul cel mai ciudat al Planetei numită democrație. Neamul lu’ Boicot. Că de fapt ați testat pe noi noua baterie de voturi, alcătuită științific din manipulare-minciună-boicot. V-a ieșit. Se dovedește, a câta oară, că nu ne cunoașteți și că în încercarea de a descoperi un adevăr, unii dintre noi chiar sunt gata de orice anulare de sine. Voi puneți-vă în valoare, creați-vă omul nou- al politicii corecte- suntem aici în calitate de martori că tot ce-am spus, prin voci oficiale, se va împlini întocmai.
Duminica e pe sfârșite. Poate că nici nu va mai fi niciodată o Duminică reală. Nu, n-am să mă mai gândesc în timpul Liturghiei cum vă boicotați sufletele, m-am dezlipit de această datorie. Știu. Nu mi-ați cerut-o niciodată, dar mi-au trebuit zilele acestea să înțeleg. De fapt nu ați cerut Bisericii nimic. Ea v-a oferit mereu, ca o îndrăgostită, iubitului ei – sau, mă rog, definiți cum vreți cuplul, e liber – tot ceea ce ținea de boicotarea răului din voi, din viețile voastre. Nici măcar nu mai e nevoie să ne prefacem de-acum. Știm fiecare încotro ne îndreptăm privirile, care este drapelul sub care slujim. Criza de lideri politici amendată, insistența timp de 30 de ani pe toate greșelile reale ori închipuite ale oamenilor din Biserică și mai nou din tot ce o mărturisește, utilizarea diasporei pe post de marotă a politicii liberale până când s-a dovedit prea legată de cultura de Acasă ca să nu înțeleagă cultura Înstrăinării în care trăiește și multe, multe altele, sunt motivul unor procente mici, dar importante.
De azi creștinismul românesc a intrat în minoritate! Cerem să fim tratați ca atare! Iar prima cerere, rețineți, este aceea că familia este alcătuită din bărbat și femeie. Nu, nu pentru că un Cod Civil, care va fi diluat în 3 ore într-un Parlament dezorientat, va mai scrie sau nu că vorbim despre aceasta în chip moral, ci pentru că oricât de multă hârtie învelește cadavrul ciopârțit al anatomiei umane, ea rămâne legată de bărbat și femeie.
Neam boicotat, nu o dată, de-a lungul istoriei, am ajuns performanța teribilă de a ne boicota de noi înșine, de propria natură și naturalețe. Crucile din cimitire vor spune, cândva, arheologilor viitorului că și în acest Neam au trăit familii. Dacă nu ne-om boicota cimitirele, transformându-le grabnic în autostrăzi.
Sursa: www.tribuna.ro
