Creștinul suferă în această lume și suferă poate mai mult decât ceilalți oameni, pentru că, în afara suferințelor care sunt soarta de obște a firii noastre, el mai moștenește și poartă o cruce aparte, crucea credinței, prin care devine asemenea Învățătorului său, Hristos.
Cât de vrednic de milă ar fi credinciosul în suferința lui, dacă nu ar avea toată credința sa în Hristos, Care a intrat în slava Sa prin suferințe și Care va veni iarăși să-i îmbrace în slavă pe cei ce suferă pentru Numele Lui!
Această nădejde îl face pe om să se bucure de suferințele vremii acesteia și să le considere mărunte și nevrednice de „slava cea viitoare, care va să se descopere întru noi” (Rom. 8, 18).
(Arhimandritul Zaharia (Zaharou), Lărgiţi şi voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, pp. 140-141)