Împăcare

4211

Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ține lutul meu, de lut legat,
Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.


Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orișice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă desleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta marire.


Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile și talpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat și de prihană.


Primește-mi, Bune, sufletul stingher,
Gătește-mi Însuți locul de hodină,
Mă lasă astăzi să mă înalț la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină.


Și glasul Domnului grăi răspuns:
Durerea ta mă sfâșie de milă,
Când plânsul tâu la mine a pâtruns,
Mi-a înflorit o rănă-n piept, copilă.


Ridică-n slavă ochii tăi uimiți
Și-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Privește-n ochii mei de plâns topiți
Și-n palme vezi-mi chinurile crunte.


Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deși Părintele ceresc mi-e Tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Și cupa mea e-n veci nedeșertată.


Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat și pentru tine!
Te-am cunoscut din veci și te-am iubit,
Și-i grea povara dragostei depline.


Și-am îngânat, cu duhul umilit:
Primește-mă-n iubirea Ta cerească,
Și lasă Doamne-n lutul istovit,
Dureri și răni în sânge să-nflorească.

Monahia Teodosia Laţcu


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
1193

“Deschide ușa, creștine”

Înaintea sărbătorii Naşterii Domnului, grupuri de copii şi adulţi colindă vestind marele praznic. Unul dintre cele mai cunoscute colinde româneşti, “Deschide ușa, creștine”, este interpretat cu aceeaşi emoţie de copii și maturi, îndemnându-ne să ne deschidem sufletele și să-L prim pe Sfântul Prunc.  Colindătorii din clasa VI-a de la gimnaziul ”Gh. Rîșcanu” din or. Rîșcani.