M-am hotărât să vă scriu ca prin mărturia mea să înveţe ceva fetele care sunt încă fecioare. Am 30 de ani şi până acum câteva zile am fost fecioară. Am făcut greşeli peste greşeli, nu am ascultat de duhovnic care îmi spunea să-l las pe băiatul care m-a nenorocit. Un an de zile am reuşit să-l ţin în frâu şi să nu mă culc cu el. Am vrut să ne despărţim, eram dependentă de el, am plâns, l-am implorat să se întoarcă.
El s-a întors doar ca să se culce cu mine şi apoi a plecat. Ne-am întâlnit... eu eram încântată... au urmat câteva mângâieri şi săruturi, ne-am pornit trupeşte unul spre altul şi am căzut! Sunt o persoană care se spovedea la 40 de zile, mă împărtăşeam, îl iubesc pe Hristos... dar acum nu-L mai pot privi în ochi. Mă simt murdară... mă simt fără sens. Nu îmi mai doresc o familie... deşi i-am cerut asta lui Dumnezeu ani de-a rândul. Pentru ce să sufere copiii mei pentru păcatele mele? Gata. S-a sfârşit. După ce am comis păcatul am vrut să mă sinucid. Ştiam cât l-am supărat pe Dumnezeu. Am ajuns în situaţia asta pentru că am cârtit că Dumnezeu nu vrea să-mi dea o familie. Slavă Domnului am ajuns la spovedit... dar vinovăţia nu mi-o poate lua nimeni.
Nu vă jucaţi cu focul... nu vă mândriţi... nu cârtiţi ca să nu vă atrageţi căderea. L-am iubit pe Hristos, dar nu suficient... Am vrut să mă cunun fecioară, să port cu demnitate rochia de mireasă şi într-o clipă am dat cu piciorul la tot! După ce s-a culcat cu mine, cel pe care îl iubeam, mi-a mărturisit că nu sunt singura femeie din viaţa lui, deşi iniţial jura că e fecior. Tot el a ţinut să-mi spună că nu o să facă acte de caritate ca să se căsătorească cu mine... că pe mine oricum nu mă mai ia nimeni. Sunt la fundul prăpastiei! Îmi e ruşine şi de mama şi de toţi oamenii pe care îi întâlnesc. Sunt o desfrânată, căci asta face păcatul curviei! Nu am simţit nici o plăcere... îmi amintesc doar când îi spuneam că nu vreau asta... că eu vreau să ne căsătorim... el îmi spunea că ne vom căsători... că îmi promite asta... doar să-l las... să fie tot al meu! Ce înşelare de la vrăjmaş!!! Şi l-am lăsat... Urmarea nu v-o pot descrie, nu vă pot spune cum îmi sunt nopţile şi viaţa, pline de lacrimi!!!
El deja are alte două iubite, cu una s-a şi afişat în faţa mea!
Fetelor, nu vă lăsaţi amăgite! Fugiţi de prilej! Fugiţi de bărbaţii care se aprind şi vă spun că vă doresc! Nu vorbesc ei, ci vrăjmaşul care vrea să vă nenorocească!
Acum câteva luni am intrat pe aceste site şi am citit câteva mărturii... dar se pare că nu am reuşit să mă înfrânez! NU VĂ PIERDEŢI PE CALE! Nimic nu mai poate fi cum a fost! NU faceţi păcate... lăsaţi binecuvântarea lui DUMNEZEU SĂ VINĂ PESTE VOI!
