Multă lume citește cu scepticism minunile consemnate în vechile cărți bisericești. Cum să accepte oamenii "evoluați" ai zilelor noastre că într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat se tăiau mâini de sfinți, iar noaptea creșteau înapoi, erau băgați creștinii în gropi cu var nestins, iar dimineața erau găsiți nevătămați, li se zdrobeau toate oasele, apoi apăreau paznicilor închisorilor frumoși și sănătoși? Câte și mai câte ne povestesc cărțile, dar noi le încadrăm la capitolul "povești de ținut treji copiii"...
Și totuși, în "Viețile sfinților" sunt relatate numai întâmplări adevărate. De multe ori ele par neverosimile pentru că realitatea duhovnicească depășește cu mult puterea noastră de înțelegere sau chiar aceea de imaginație. Noi ne-am format o mentalitate materialistă, de aceea nu putem accepta ceruri care se deschid și îngeri care coboară din ele cântând. Nu ne putem imagina oști de îngeri cu săbii de foc care luminează tot cerul nopții sau stâlpi de fum care ajung până la nori, munți care se cutremură de glasurile heruvimilor Lui Dumnezeu, mări care se deschid în mijloc și ape care stau drepte ca niște pereți de sticlă...
Toate acestea depășesc cu mult puterea noastră de acceptare! Pentru un singur motiv: pentru că mintea noastră materialistă funcționează după criteriile legilor fizicii newtoniene! Noi cu greu acceptăm și mecanica relativistă a lui Einstein, care este știință pură, darămite îngeri și minuni! Ce să facem? Nu este întrutotul vina noastră: zeci de ani în care comuniștii i-au tocat la cap pe părinții noștri: "Nu există Dumnezeu! Natura a creat totul în lume!"... a fost "construită" o generație de oameni care crede numai în ceea ce se poate vedea și atinge. Noi suntem urmașii acestora. Trebuie multă voință, multă muncă pentru redobândirea frumuseții sufletului românesc, așa cum era ea înaintea valului de ateism "științific".
Cum se dobândește credința? Ne învață Sfântul apostol Pavel: "Credința vine din auzire, iar auzirea din cuvântul Lui Dumnezeu!" Deci, în primul rând trebuie să ne ajungă cumva în suflete cuvântul Scripturii. Ori din citire, ori din auzire. Chiar și din vizionarea unui film religios, ascultarea unei predici... Important este să pătrundă înăuntrul nostru cuvântul Lui Dumnezeu. Apoi... cuvântul își va face treaba lui! Că zice Domnul mântuirii noastre: "Cuvintele pe care Eu vi le spun SUNT DUH ȘI SUNT VIAȚĂ!" Adică, odată intrate în suflet, ele sunt active, lucrează cu hărnicie, înviind sufletele, înviorând mințile, înmuind inimile.
Pe de altă parte, trebuie să încercăm din răsputeri să facem binele. Bine în stânga, bine în dreapta... să nu treacă zi fără să fi făcut ceva bun! Și atunci, văzând eforturile noastre, Dumnezeul îndurărilor se va înduioșa și va vărsa din belșug din harul Duhului Sfânt peste noi. Atunci vom primi lumina cunoștinței de Dumnezeu și de veșnicie.
Important este să vrem să avem credință, să nu ne mulțumim așa, cu teoriile acestea naive materialiste: "Nu există decât ce se vede". Da' ce, curentul electric se vede? Câmpul magnetic se vede? Atomul și celula se văd? Câte există fără a putea fi văzute!!!
Încercați și voi, luptați-vă, că para mălăiață nu vine în gura lui nătăfleață! Nici mura nu vine-n gură singură - la proverbe nu ne-ntrece nimeni!
Spor la muncă pentru câștigarea credinței!
Preot Sorin Croitoru
