Într-o zi, vei privi spre el și ochii tăi vor străluci așa cum nu au mai făcut-o niciodată. Și vei zâmbi. Vei zâmbi fără să ai vreun motiv anume. Vei zâmbi în timp ce-l vei ține de mână și îi vei mulțumi Cerului că ți-a fost dat să iubești pe cineva atât de special.
Cândva, vei plânge…de bucurie. Și vei ști că e iubire adevărată, din Dumnezeu. Vei avea lacrimi în ochi când pe buzele lui vei citi bunătate, când va avea răbdare cu tine, când te va ierta dacă greșești și nu va renunța atunci când e greu.
Va veni acea vreme când îl vei îmbrățișa cu fiecare părticică din tine și vei fi mulțumită că l-ai așteptat. Că ți-ai păstrat puritatea, că nu ai căutat să-ți alini singurătatea cu oricine. Și vei râde gândindu-te la clipele în care îți era teamă că pe tine Dumnezeu te-a uitat, presupunând că aștepți in zadar.
Într-o zi, vei trăi iubirea în care astăzi crezi. Vei fi binecuvântă cu omul pe care îl aștepți. Cel care îți este potrivit și te va iubi sincer, necondiționat, până la ultima suflare.
Poate nu astăzi, poate nu mâine, poate nu atunci când îți programezi tu sau când îți pierzi răbdarea. Dar va ajunge. Dragostea n-are cum să te ocolească tocmai pe tine.
