Deși credincioșii apelează la preotul din parohia de care aparțin pentru slujbele de botez, cununie, înmormântare, și alte rugăciuni pe care le poate face acesta, totuși pentru Taina Spovedaniei, ei sunt liberi să-și aleagă duhovnic de la alta parohie, sau de la mănăstire.
Problema este însă, atât faptul ca ne lipsește experiența necesară pentru a face o alegere, cât și faptul că aparențele înșeală… Cei care caută în vremurile noastre duhovnici ca în “Viețile Sfinților”, arată prin aceasta că ei înșiși nu au pus în practică ceea ce scrie în “Viețile Sfinților”, și nu au ajuns la o anumită trăire duhovnicească, necesară pentru a-și da seama de diferența și contextul de pe vremea sfinților și ceea ce trăim noi acum…
Mulți cad în capcana dorinței de a avea ca duhovnic o persoana importantă, și nu iau aminte la cuvintele înțeleptului: “Mulți oameni mari și slăviți sunt, dar tainele se descoperă celor smeriți” (cf. Înțelepciunea lui Isus Sirah 3, 19). Multe dintre aceste persoane cad în mândria că au un duhovnic renumit, pe când adevărul este că datorita faptului că duhovnicul respectiv, fiind renumit, este foarte ocupat, relația dintre ucenic și duhovnic este una foarte superficială, ajungându-se ca așa zisul ucenic să se povățuiască singur.
Acest fapt este un păcat cu atât mai mare, cu cât sunt multe mănăstiri, care au mulți preoți și duhovnici destul de puțin solicitați. Oamenii nu se gândesc cât de mult ajută programul de slujbe, pe care îl are mănăstirea zilnic, și faptul că preotul respectiv slujește acolo este un lucru deosebit, și fiind condiții ca să fie pomeniți cât mai des la rugăciune de preotul respectiv este ceva de un real folos în lucrarea duhovniceasca, pe care o avem de făcut.
Dacă dorim duhovnici buni trebuie să ni-i facem. Părintele Rafail Noica spunea că nu avem duhovnici buni, pentru că nu avem ucenici buni. Mulţi dintre duhovnicii tineri, ba şi unii mai în vârsta, lancezesc în lucrarea lor, pentru că nu sunt solicitaţi cîât ar trebui. Oamenii vor duhovnici în vârstă şi cu experienţă, însă şi aceşti duhovnici au fost la rândul lor tineri, şi dacă nu ar fi fost solicitaţi, de unde ar fi avut experienţă? Un răspuns bun necesită o întrebare bună, şi mai mult decât atât, credinţă cu care întrebi. Sfinţii Apostoli, majoritatea dintre ei au fost tineri, însă, iata, ei au schimbat lumea, deoarece harul, care lucra prin ei, nu ţinea cont de tinereţea lor, ci mai mult de curăţia inimii lor. Aşa spune şi înţeleptul Solomon:
„Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe, şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată” (cf. Intelepciunea lui Solomon 4,8-9).
Sunt duhovnici care pot deveni buni prin ucenicii lor. Din păcate însa, în cele mai multe cazuri, totul se rezumă la o relaţie superficială. Dacă venim la cineva de la care avem pretenţia să ne călauzească în viaţa duhovnicească, şi nu avem păcate de spus, şi nici măcar o singură întrebare, atunci suntem în pericolul în care mergem orbeşte fără să ştim ce facem cu adevărat, şi suntem nepăsători la ceea ce avem de făcut. Dacă duhovnicul are mai multă experienţă în viaţa duhovnicească (decât ucenicul), sş nu am să-l întreb nimic, atunci arăt prin aceasta o nepăsare în lucrarea duhovnicească, sau un fel de totul este bine şi nu s-a întâmplat nimic deosebit. Nu s-a întâmplat nimic deosebit, deoarece noi nu ardem pentru Hristos, ne zbatem doar să ne rezolvam problemele, şi nu ne interesează să trăim duhovniceşte.
Duhovniceşte trăim atunci când în centrul atenţiei şi a tot ceea ce facem este Hristos, şi nimic altceva din ceea ce facem noi. Pare cam pretenţios spus, dar nu este greu deloc. În primul rând, in tot ceea ce facem trebuie să fie Hristos, nu mănăstirea, nu biserica, nu tata şi mama, nu sora şi fratele, ci lucrarea lui Hristos.
Extras din singhel Ioan Buliga, Provocările creștinului ortodox in zilele de astăzi, Editura Egumenita, 2012
