Case uitate

2801

Cu ochii în soare, cu fețele trase,

Prin geamuri crăpate lumină strecoară

Sărmanele, tristele, vechile case,

Își macină veacul în mijloc de țară...

 

Cu prispe lăsate, cu brâiele șterse,

Și treptele arse de doruri în soare,

Culeg asfințitul din zile alese      

Și-adună balade cu flori de cicoare.

 

Cu frunți necăjite, brăzdate de riduri,

Sorb lacrimi de ploaie obrajii de lut,

Iar varul cel vrednic se șterge din gânduri,

Și pleaca cu apa departe-n trecut...

 

Cu porți aplecate, de stâlpi rezemate,

Legate în lanțuri deja-mbătrânite,

Petrec anotimpul în singurătate,

Cu lacăte vechi, de rugină smerite...

 

Cu drag, uneori mai primesc mângâiere

Când viața renaște în cuiburi din streșini...

Doar ele nu uită, se-ntorc... rândunele,

Acasă-n ograda cu ramuri de cetini...

Diana Sava Daranuța

29.06.2017

 

 


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
3347

Până când înlăuntrul nostru nu „se zideşte” o „inimă nouă”, toată mântuirea noastră este o spoială

Indreptarea noastră trebuie să pornească de aici, de la inimă. Până nu îndreptăm acest izvor, totul este în zadar. Fântâna otrăvită o poţi vindeca coborându-te la izvorul ei şi vindecând izvorul ei. Repararea ţevilor n-ajută nimic. A căuta să te îndrepţi şi să te mântuieşti fără îndreptarea inimii ar însemna ca şi când ai aştepta […]

Articole postate de același autor
2877

Când dragostea lui Hristos ne pătrunde, simţim veşnicia

Viaţa lumii se desfăşoară în jurul unor plăceri omeneşti, iar viaţa duhovnicească este neglijată. Trebuie să inversăm această stare de lucruri, să punem viaţa duhovnicească în centrul vieţii noastre. Înțelepciunea lumii nu poate să salveze umanitatea. Parlamentele, guvernele, organizaţiile complexe ale statelor contemporane celor mai avansate sunt neputincioase. Umanitatea suferă neîncetat. Singura ieşire este de a găsi […]