O femeie, îmbrăcată într-o rochie de bumbac, şi soţul ei, îmbrăcat într-un costum modest, au coborât din tren în Boston şi s-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard.
Secretara a ghicit imediat că aceştia veneau de la ţară, că erau fermieri, că nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.
– Dorim să-l vedem pe preşedinte – a spus omul încet.
– Este ocupat – a răspuns secretara.
– Aşteptăm a replicat femeia.
Ore întregi secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă, se vor descuraja şi vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia. În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita.
– Poate dacă veţi vorbi cu ei câteva minute vor pleca, a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aştepta.
Femeia îi spuse:
– Am avut un fiu care a învăţat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici. Dar acum un an a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.
– Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învăţat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.
– Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gândit că am fi bucuroşi să donăm o clădire Universităţii Harvard.
Preşedintele a întors către ei privirea. Aruncă o privire la rochia şi la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcaţi şi exclamă apoi:
– O clădire! Aveţi cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste şapte milioane şi jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipă femeia a tăcut. Preşedintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei. Femeia se întoarse către soţul său şi îi spuse încet:
– Atât de puţin costă o universitate? De ce să nu construim de la început una a noastră? Soţul său acceptă. Faţa preşedintelui se întunecă de confuzie şi uimire. Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele universităţii care îi poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat. Universitatea “Leland Stanford Junior ” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar. Acesta era ‘memorialul’ său.
Ce uşor te poţi înşela atunci când judeci după aparenţe!
Sursa: crestinablog.blogspot.ro
