Mulți sunt supărați pe Eva, pentru că a căzut. Atunci păcatul primilor oameni a intrat în lume și odată cu acesta, moartea. De aceea ne chinuim.
Țin minte un exemplu legat de această problemă: Un tată avea două fiice care își aminteau des de Eva, zicând:”Dacă nu ar fi fost Eva, nu ar fi trebuit acum să muncim din greu” și o tot învinuiau. Odată, în timp ce lucrau la câmp, tatăl lor le-a zis că merge să pregătească prânzul, ele rămânând să mai muncească.
Când a venit timpul prânzului, fetele au venit să mănânce, iar tatăl lor le-a spus:” Iată, în această oală este ciorbă, în cealaltă pilaf, iar acolo e ceaiul.”. Ele au întrebat:
– Dar în castron ce este?
– Castronul să nu-l deschideți, mâncați ce v-am spus, iar eu voi mai lucra.
Fetele au mâncat ciorba, pilaful, au băut ceaiul și au început să se întrebe ce este în castron. Când l-au deschis, de acolo a zburat o pasăre pe care nu au mai putut s-o prindă.
Văzând că pasărea lipsește în castron, tatăl lor le-a întrebat mai târziu:” Ce ați făcut, Evelor?”
Fetele și-au cerut iertare și au recunoscut că toți oamenii sunt la fel de curioși.
Din Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 101-102
