Uite-așa grăiește dânsa: „Maică Sfântă Preacurată,
Vezi-i ce frumos dorm dânșii?... Ei îmi sunt averea toată.
Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume
Și îndur atât noianul de dureri fără de nume!
I-am culcat și-acum spre tine viu, ca ei să nu mă vază
Și te rog, Măicuță Sfântă, să cobori o blândă rază,
Raza bunătății tale pe frumoasele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele, nici pleoapele muiete.
Și le adă-n suflet raiul liniștit al vieții tale
Și mi-i fă ca-n zori de ziuă, când or fi ca să se scoale
Să-i văd blânzi, cuminți și veseli, îndreptând spre mine pașii
Cum îi îndreaptă către tine, colo-n cer, sus îngerașii”.
