Hristos vine înlăuntrul nostru odată cu Dumnezeiasca Împărtășie

2794

Pentru Dumnezeiasca Împărtășanie nu se pregătește cineva schimbându-și hainele și spălându-se pe dinți, ci cel mai important lucru este să se cerceteze pe sine însuși. Să vadă: simte Dumnezeiasca Împărtășire ca pe o necesitate? Este pregătit? Nu cumva există ceva care să-l împiedice să primească această taină și nu s-a spovedit?

Pentru a simți Sfânta Împărtășanie, trebuie îndeplinite câteva condiții. Prima este strădania smerită de a ne tăia patimile și de a rămâne Hristos în inima noastră. Altfel, Hristos vine înlăuntrul nostru odată cu Dumnezeiasca Împărtășie, dar pleacă îndată ce omul nu simte nimic. Când Hristos rămâne, atunci se săvârșește o schimbate în om.

Există oameni care-L simt pe Hristos de la Dumnezeiasca Împărtășire până la cealaltă fără întrerupere.

– Gheronda, de multe ori, când preotul spune: „Cu frică lui Dumnezeu cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, simt că nu sunt pregătită să mă împărtăşesc.

-La spitale, la o anumită oră, trec medicii, iar infirmierii strigă:”Vizita!”. Atunci toţi vizitatorii ies din saloane, iar bolnavii merg la paturile lor şi-l aşteaptă pe medic, ca să-l înştiinţeze desprea starea bolii şi să le dea tratamentul corespunzător. Tot aşa şi tu, când preotul spune: „Cu frică lui Dumnezeu”, să te gândeşti că medicul face vizita şi să vii la Dumnezeiasca Împărtăşire cu simţirea păcătoşeniei tale, cerând cu smerenie mila lui Dumnezeu.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești 6 Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 203-204


Articole Asemănătoare
4388

Sfinţii n-au jignit niciodată pe vreun om păcătos înaintea lumii…

Nu este corect să se facă publice căderile morale. Să presupunem că pe drum există o necurăţie. Dacă va trece pe acolo un om cuminte, va lua o piatră şi o va acoperi, ca să nu pricinuiască dezgust. Unul nesocotit însă, în loc s-o acopere, poate începe să răscolească şi să împrăştie mai mult mirosul […]

Articole postate de același autor
5687

Când cineva se iubeşte pe sine, pe toate le ex­plică precum îi place lui

Părinte, cui se datorează deosebirea de încrede­re, de pildă, a doi ucenici faţă de stareţul lor? Gândului. Se poate ca cineva să aibă gând stricat pentru orice şi pentru oricine. Dacă omul nu are gând bun şi nu se scoate pe sine din acţiunile sale – adică dacă acţionează numai din interes – nu poate […]