Dusmanul nostru… Stiti de ce? Pentru ca – hai sa recunoastem – intre astea doua, prima care o spune Apostolul Pavel: „As vrea ca toti sa fiti ca mine [adica feciorelnici]” si proorocul David sau Solomon, pe care le-ati alege? Sa ai 600 de concubine de care vrei tu sau ca Apostolul Pavel, pe nici una…. sa umbli prin soare, sa fii batut cu pietre, sa ti se sfarame corabia in largul marii si la urma sa ti se mai taie si capul?
Cum va pare? Asa-i ca cealalta parca-i mai buna?
Deci, din cauza asta, la noi in cap, ne pare ca e dusman Dumnezeu, e dusman al firii noastre [cazute].
Firea noastra vrajmaseste cu Dumnezeu, noi vrem cutare, noi nu vrem post, noi vrem asa, multe nu le vrem noi, de asta ne vrajmasim.
Din cauza asta, Dumnezeu este „dusmanul” nostru, al firii cazute. Ca sa-L facem prieten, ca sa-L „infrangem” – dupa cum v-am spus – pe acest „dusman”, ni-l facem prieten, n-avem incotro.
Spune Apostolul Pavel: „Fratilor, impacati-va cu Dumnezeu“, impacati-va cu Hristos. Deci, in sensul acesta Dumnezeu este dusmanul nostru si noi fugim, fugim de El tot timpul.
Pr. Savatie Bastovoi
din conferinta parintelui Savatie Bastovoi: „In ce trebuie sa creada un tanar astazi?”, Bucuresti, aprilie 2002 si aparuta in cartea: „Despre curaj si libertate in Ortodoxie”, Editura Sophia, Bucuresti
