La 13 mai 2007 a fost resfințită biserica Universității de Stat din Moldova. Slujba a fost oficiată în sobor de preoți în frunte cu Mitropolitul Vladimir.
Șapte ani au durat lucrările de renovare a sfântului locaș. Multă lume a răspuns îndemnului de a renova acest edificiu pângărit câteva decenii în perioada sovietică. A fost transformat în sală de sport, încât din 1946 până în 1991 i-au rămas neschimbate doar zidurile.
De la redeschidere nu se făcuse mai nimic. Edificiul era într-o stare dezastruoasă.
Am intrat în această biserică înainte de admitere la Academia Teologică în luna mai 1995. Aveam impresia că se fac slujbe în sală sportivă. Se mai păstrau urmele de la marcajul aplicat pe parchet și elemente sportive prin colțuri.
Aici am descoperit doi oameni vrednici, care se grijeau să restaureze biserica: părintele arhimandrit Ermoghen (Adam), care era profesor și pe post de duhovnic al teologilor, și sora Valentina Papanaga, o creștină de o evlavie aparte. Ambii au trecut deja la Domnul, dar au petrecut aici timp de 16 ani, încercând să amenajeze sfântul locaș cu puterile proprii.
Cât am fost student ascultarea mi-a fost la strană, în calitate de tipicar, ulterior și de predicator.
Mi s-a întâmplat în anul doi de studenție, în primăvara anului 1997, ca în timpul slujbei să cadă o porțiune din tavan. Totul s-a întâmplat la câțiva metri de strană. Am avut impresia că se dărâmă biserica sau e un cutremur.
După acest caz am promis lui Dumnezeu că dacă în viața asta voi câștiga mai mulți bani sau dacă voi ajunge slujitor la această biserică, o voi renova. Așa și s-a întâmplat.
Din anul 2000 conducerea universității s-a implicat în renovarea exteriorului bisericii, iar peste un an, cum am fost preoțit, am fost numit în calitate de cleric la această biserică și am demarat lucrările de restaurare în interior.
Spre regret nu am putut recupera elementele de pictură, geamurile, ușile ș.a. din vechea biserică.
Cât a fost posibil locașul a fost consolidat, i s-au adăugat bârne la tavan, a fost schimbat acoperișul, interiorul și exteriorul tencuite din nou.
S-a investit nespus de mult ca biserica să fie împodobită în cele mai alese straie – pictura. Lucrările au fost realizate de către pictorul Iurie Carp, fiind ajutat de câțiva ucenici.
Luna mai din anul 2007 a fost de o aleasă sărbătoare. Mitropolitul Vladimir a sfințit Sf. Masă și pictura. Abia atunci am simțit că biserica și-a redobândit straiele și splendoarea de altădată.
Această realizare nu ar fi fost posibilă fără implicarea rectoratului USM, a conducerii Academiei de Teologie, dar și a oamenilor de bună credință, care s-au atașat de acest sfânt locaș.
Am pornit lucrările fiind susținuți cu rugăciunea la slujbe și financiar cu aproximativ cinci familii, care au atras alte zeci de familii și suflete mărinimoase.
De-a dreptul lucrurile mari se fac cu oamenii. Dumnezeu a lucrat atât de minunat, încât a trimis oameni potriviți să înfăptuiască diverse lucrări.
Un merit deosebit în renovarea bisericii l-a avut familia Avornic, Gheorghe și Ana, care s-a implicat masiv în mobilarea și amenajarea bisericii. De rând cu această familie s-au alăturat familiile Cucu, Crețu, Malindra, Brânză, Jigău ș.a., care au contribuit la diverse lucrări și la procurarea celor necesare pentru oficierea serviciilor divine.
Biserica USM nu este un locaș obișnuit, este unul al tinerilor, în special al studenților. Pe lângă biserică activează Asociația Studenților Creștini Ortodocși, săptămânal se organizează Seri duhovnicești. Doar în ultimii zece ani aici au conferențiat peste o sută de ierarhi, monahi, slujitori, teologi, oameni de știință și de cultură.
Sunt organizate tabere, pelerinaje, acte de caritate pentru copii și tineri.
Aceste activități sunt susținute și încurajate de către rectoratul USM, în persoana dlui rector Gheorghe Ciocanu, precum și a facultăților din cadrul universității.
Nădăjduim, să mai parcurgem încă un deceniu, pentru a cere lui Dumnezeu sănătate și puteri să ajungem clipele când acest locaș ar fi restaurat capital, așa după cum s-au realizat lucrările în actualul bloc II de studii, care este unit cu biserica.
Acest complex de edificii, care datează cu finele secolului XIX, necesită a fi restaurat din temelie, însă ca aceasta să se întâmple e nevoie de o mare minune. Știm că ceea ce e cu neputință la oameni, e posibil cu ajutorul lui Dumnezeu.
Chiar astăzi după slujbă o enoriașă s-a apropiat și mi-a înmânat primul ajutor – 300 de lei. Din puținul fiecăruia se face mult în fața Domnului.
Preot Octavian Moșin
