Părintele Sofonea spune că la spovedanie părintele nu se grăbea niciodată. Avea multă răbdare și îl lăsa pe credincios să spună ce voia el, ce voia să mărturisească, iar la final, intervenea și spunea: „Ai mai făcut și altele. Asta de ce n-o spui? Astălaltă de ce n-o arăți, că și asta ai făcut-o?” Nu te puteai ascunde de privirea sa pătrunzătoare, nici cu cuvântul, nici cu gândul. În timp, oamenii mărturiseau tot ce greșeau.
„No vezi, pentru toate astea trebuie să plătești. Să plătești cu suferințe, cu canon, pentru că păcatele trebuie plătite. Nu bani la preot, ci osteneală. Voi trebuie să vă schimbați purtarea. Voi căutați minuni aici, dar eu vă rog să vă schimbați purtările, că asta vrea Dumnezeu, să vă schimbați purtările, nu minuni”, le spunea Părintele Arsenie.
Canonul pe care îl dădea celor care se spovedeau era să nu mai săvârșească păcatele:
„Eu nu vă dau canoane cu rugăciuni multe, cu metanii multe sau post greu. Eu cer omului să se îndrepte și să nu mai facă păcate. Canonul meu este să te lași pentru todeauna de păcat, să nu mai faci păcatul pe care l-ai făcut și l-ai spovedit!”, le spunea el.
Părintele Arsenie considera că omul are posibilitatea de a scăpa de necazuri prin smerenie și iertare de la Dumnezeu, prin preotul duhovnic.
„Cine nu înțelege că duhovnicul este cel pe care Iisus Hristos l-a lăsat să ierte păcatele oamenilor, în fața căruia omul să-și plece capul și mândria, acela e un om pierdut, căci Iisus Hristos le-a dat preoților puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor. Așa că orice mijlocire de împăcare a omului cu Dumnezeu se face prin preot”, spunea Arsenie Boca.
Extras din interviul cu Pr.Ioan Sofonea, http://sibiu100.ro