Nina Patlati, în prezent shimonahia Varvara, a fost mereu în slujba oamenilor, dar şi cu Dumnezeu în suflet. Câţi ani are nu ştie exact, dar la sigur aproape de 90. Vine din raionul Drochia, unde o viaţă a activat în calitate de pedagog la Internatul din orăşel.
Pe atunci la Drochia nu era biserică. Mergea cu un grup de femei mai pe la toate bisericile din împrejurimi, a ajuns pe jos şi la mănăstirea Poceaev. Avea o râvnă aparte, încât casa şi-a făcut-o biserică. Se aduna cu credincioşii la ea acasă şi se rugau citind un acatist, psaltirea, paraclisul Maicii Domnului. Mare le era bucuria când îi călca pragul şi câte un slujitor.
În primii ani de independenţă s-a iniţiat construcţia catedralei din oraş, ea fiind printre primele creştine care au susţinut lucrările de edificare a unui sfânt locaş.
După decesul soţului a vândut casa şi s-a dus la Mănăstirea Hâncu. Auzise că părintele Petru Musteaţă, actualul episcop de Ungheni şi Nisporeni, se statornicise în această mănăstire. Îl cunoştea din timpul studenţiei, pe când îşi făcea studiile la Seminarul Teologic din Odesa.
De când a ajuns la mănăstire au trecut mai bine de două decenii. A fost în diverse ascultări. Mai întâi la orfelinatul de copii „Fericitul Iosif”, care e în grija mănăstirii, apoi la hotelul de pe lângă mănăstire, la pomenirile ce se organizau pentru adormiţi ş.a.
Mulţi o numesc „maica sărindarelor”, căci mulţi ani a fost responsabilă de aceste slujbe ce sunt oficiate zilnic în mănăstire.
Ultima vreme stă în rugăciune. Vede perfect, dar are şi o memorie fenomenală. Îţi poate povesti cărţi întregi… E un chip luminat şi înţelepţit de Dumnezeu. N-am întâlnit pe nimeni mai lucid, mai senin şi mai blând în viaţa asta.
De asta probabil se zice că dacă ai în preajmă un bătrân, păstrează-l, dacă nu, să-l cumperi.
Preot Octavian Moșin
