Iubiţii mei fii duhovniceşti
Potrivit învățăturii creştine, viața este darul lui Dumnezeu față de oameni, care trebuie prețuit şi protejat. Omul nu este o simplă ființă biologică, ci este cununa creației dumnezeieşti, de aceea, începând cu omorârea lui Abel de către fratele său Cain, uciderea este socotită unul din cele mai mari păcate, pentru că, prin ucidere, distrungi darul lui Dumnezeu, adică viața. Ca să înțelegem şi mai mult gravitatea păcatului uciderii, trebuie să ne aducem aminte cuvintele spuse de Mântuitorul Hristos: „Întrucât ați făcut unuia dintre aceşti frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Mat. 25, 40), adică, dacă ai ucis pe cineva din cei pe care i-a creat Dumnezeu – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – e ca şi cum ai ucide pe Hristos.
Învățătura Bisericii bazată pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiție, ne oferă suficiente dovezi ca să înțelegem că, începutul vieții omeneşti, trebuie socotită din momentul conceperii copilului în pântecele mamei sale. Astfel, psalmistul David spune: „Doamne, Tu m-ai zidit din pântecele maicii mele” (Ps. 138, 13). Iar Dumnezeu îi spune proorocului Ieremia: „Înainte de a fi zămislit în pântece, te-am cunoscut şi înainte de a ieşi din pântece te-am sfințit”. Evangelistul Luca ne spune că, atunci când Maica Domnului a vizitat-o pe rudenia sa Elisabeta şi, „când aceasta a primit închinăciunea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei” (Lc. 1,44), ceea ce demonstrează că, înainte de naştere, pruncul percepe deja prezența lui Dumnezeu. De aceea, atât în scrierile Sfinților Părinți şi în unele canoane ale Bisericii, ni se arată că, uciderea unui copil din pântecele mamei sale, adică avortul, este un grav păcat. Iar sfântul Nectarie de Eghina a spus: „Avortul este cea mai oribilă crimă. Nici animalele nu fac aşa ceva, dimpotrivă nasc atâţia pui cât le dă Dumnezeu şi îi iubesc foarte mult. Numai omul, ființa cea mai rațională şi cea mai perfectă, săvârşeşte această nelegiuire strigătoare la cer”.
Dragii mei
Păcatul avortului, este un păcat grav, pentru că ucizi un suflețel nevinovat, pe care îl lipseşti de două vieți, de cea pământească şi de cea cerească. Copilaşul pe care îl ucizi prin avort, nu are posibilitate să vadă nici lumina acestei lumi şi nici Lumina cea veşnică, întrucât nu a primit haina Sfântului Botez.
Gravă crimă!!! Straşnică ucidere!!!
Cum să ucizi un pruncuşor nevinovat? Cum să omori un viitor îngeraş? Dar cine mai conşteintizează în deplinătate gravitatea acestei crime oribile. Asistăm astăzi la tot felul de cataclisme, secete, cutremure, războaie, foamete, boli crunte şi alte necazuri pe care nu ni le dorim. Dar ştiţi de ce vin toate acestea peste noi? Ne spune Sfântul Nicolai Velimirovici: „Sângele copiilor nevinovaţi, omorâţi prin avort, strigă către Dumnezeu: Pedepseşte-i Doamne, pentru chinul ce ni l-au făcut. Am suferit noi, rupţi fiind şi aruncaţi la gunoi, fă să sufere şi ei”. Iată de ce astăzi atât de multe nenorociri nedorite, pentru că se omoară multe vieţi nevinovate.
Oare tu mamă? Oare tu tată? Oare tu, medicule? Ştiţi pe cine omorâţi, făcând un avor? Sfinţii Părinţi ne spun că, cel pe care îl omori în pântece, ar fi ajuns un sfânt, un om mărinimos, care avea să ajute pe mulţi, avea să fie de folos multora, poate pe mulţi îi ducea spre mântuire. De aceea, diavolul pune, şi mamei, şi tatălui, şi medicului, în minte, înfiorătorul cuget, ca să omoare un asemenea prunc.
La un părinte înduhovnicit, au mers odată câteva femei dintr-un sat şi au început să se plângă, precum că, s-a înrăit lumea şi nu mai sunt astăzi oameni buni în societate. Iar părintele le răspunde: „Pe cei buni i-aţi avortat, acum răbdaţii pe cei care îi aveţi”.
Am făcut toate aceste referinţe şi menţiuni despre avort, ca să înţelegeţi de ce Biserica intervine, în ultimul timp tot mai des, prin diferite mişcări, demersuri şi marşuri, de a se opune acestei crime sociale – avortul, pe care, societatea secularizată contemporană, îl justifică a fi ceva normal, fie din punct de vedere medical sau social.
Deja de mai mulţi ani, pe întreaga durată a lunii Martie, în cadrul Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni, se desfăşoară o serie de măsuri şi manifestări dedicate femeii şi prețuirii darului vieții, care au ca scop preveniria avortului, iar toate aceste măsuri întreprinse, culminează cu acest marş pentru viaţă, care anul acesta este intitulat: „Ajută mama şi copilul! Ei depind de tine”.
Nu doar Biserica, trebuie să intervină în stoparea avortului, ci toate instituţiile societăţii. De aceea am şi sesizat, rugând să fi prezenţi la acest marş pentru viaţă şi reprezentanţi ai tuturor instituţiilor publice. Prin prezenţa noastră aici, vrem să arătăm că, ne pasă de familie; că, promovăm viaţa; că, ne pasă de femeile ce sunt explotate prin avort; şi, că, ne împotrivim uciderii copiilor prin avort.
E îmbucurător faptul că tot mai mulți oameni conşteintizează gravitatea şi pericolul cel prezintă avortul, nu doar pentru biserică, ci pentru întreaga societate. De la an la an creşte numărul activităților şi măsurilor educaționale, ce au drept scop prevenirea avortului şi promovarea vieții. Astfel, anul acesta, marşul pentru viață, are loc în toate centrele raionale din cuprinsul Episcopiei noastre, în mai multe oraşe din țara noastră, cît şi din alte ţări, prin care suntem îndemnați să ajutăm mama şi copilul, întrucât ei sunt primele victime ale avortului.
Dragii mei
Puțini poate cunoaşteți, pentru că aceste lucruri nu se mediatizează, însă țara noastră, Republica Moldova se află pe locul 10 în lume, după numărul avorturilor făcute, raportat la numărul populaţiei. Specialiştii în statistică ne spun că, avortul a făcut mai mult crime şi victime, decât primul şi al doilea război mondial împreună. Şi ca să vă convingeți de această tristă şi înfiorătoare constatare, vom da şi câteva date, luate din statisticile de stat. Astfel, populaţia Republicii Moldova, la 1 ianuarie 2016, era de 3 milioane 554 mii de locuitori. Iar din anul 1960, până în 2016, au fost înregistrate 2 milioane 113 mii de avorturi chirurgicale în spitalele de stat. La aceste date trebuie însă adăugate şi avorturile care se efectuează în clinicile particulare, de unde nu putem obține date, avorturile făcute în străinătate de persoanele aflate la muncă în străinătate, despre care iarăşi nu avem date. Şi dacă mai adăugăm avorturile medicamentoase, sigur numărul avorturilor săvârşite până în prezent se dublează, de la două milioane ajungem la 4 milioane. În concluzie s-a omorât în decurs de 50 de ani o Moldovă şi jumătate. E înfiorător şi înspăimântător ce se petrece. Zilnic se omoară în jur de 150 de copii prin avort.
În aceste condiții, când zilnic se omoară atâția copii nevinovați, considerăm că proiectul „Marşul pentru viață” şi mai ales mesajul marşului „Ajută mama şi copilul. Ei depind de tine”, sunt binevenite şi foarte utile, deoarece, sensibilizăm opinia publică, cu nădejdea că, vom face societatea mult mai responsabilă față de darul suprem dat de Dumnezeu – viaţa.
Biologul şi sociologul american Brain Fişer spunea în una din cărțile sale: „Avortul este ultima şi cea mai josnică explotare a femeii”. Or, femeia nu trebuie să fie nicicând explotată prin chinuri şi înjosită. Am spus-o de fiecare dată când am avut ocazia şi o voi repeta şi astăzi: „Nici un laborator din lume nu este atât de perfect ca femeia”. Iar un scriitor creştin spunea: „Femeia când naşte, trebuie numită: născătoare de îngeri, deoarece copilaşul căreia îi dă viață, botezându-se devine un îngeraş”. De aceea şi este nevoie să înfăptuim ceva concret în sprijinirea femeilor însărcinate şi mai ales a copiilor aflați în pântecele mamelor, care, pe cât de nevinovați, tot pe atât de neputincioşi sunt, să se apere de cuțitul medicului, şi de voința păcătoasă a unor oameni ce-i dores moarte, înainte de a se bucura de viața pe care ia dat-o Dumnezeu. Experiența celor care s-au implicat în stoparea avortului arată că, sprijinul din partea tatălui copilului, a unei prietene sau prieten, a unui profesor, dar mai ales, implicarea unui preot, o poate determina pe viitoarea mamă, să părăsească ideea diabolică de săvârşire a avortului şi să îmbrățişeze viața propriului său copil.
În realitate, avortul este o dovadă de lipsă de civilizație, o lipsă de compasiune şi de respect, o lipsă de dragoste pentru femeie şi pentru copil, dar şi o lipsă de credință şi o dovadă de neîncredere în puterea de ajutorare a lui Dumnezeu. În realizarea acestui scop Divin, de păstrarea vieții unui copilaş, trebuie, aşa cum am mai zis, să se implice nu doar Biserica, ci şi toate instituțiile statului, dar în egală măsură, trebuie să ne implicăm fiecare în parte, atunci când o cere situația. În primul rând, când întâlnim sau auzim de o persoană care vrea să facă avort, să ne rugăm ca Dumnezeu s-o lumineze, s-o înțelepțească şi s-o ajute de a se împotrivi gândului de a face avort. Apoi, după posibilitatea care o avem, să-i întindem o mână de ajutor, să avem o discuție sufletească cu ea sau s-o ducem la preot, pentru a discuta cu acea persoană care vrea să săvârşească avortul.
Trebuie să înțelegem cu toții că, pentru prevenirea avortului, este nevoie de un intens proces de mediatizare. Societatea trebuie să ofere soluții cât mai concrete şi cât mai pragmatice. Biserica, prin activitatea pastorală a preotului, trebuie să întreprindă un intreg efort de educare a omului de azi, cu privire la scopul vieții şi al naşterii copiilor.
Dragii mei
Nimic nu este mai nobil, mai frumos şi mai creştineşte decât să dai viață cuiva. Şi, nimic nu este mai înfiorător, mai diabolic şi mai păcătos, decât să iei viața cuiva. De ce să alegem răul în loc de bine? De ce să preferăm moartea în locul vieții? De ce să ne numim criminali – că aşa sunt acei care omară pruncii nevinovați – în loc să ne numim născători de îngeri, dătători de viață şi promotori ai vieţii? Să alegem deci, binele, nu răul; să alegem viața, nu moarte, că, ce alegi aici şi acum, aceia vei primi în lumea de dincolo.
Cu dragoste creştinească şi grijă părintească
+ PETRU
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
