Actualitate

Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii!

5953

Copiii sunt înrăuriţi foarte binefăcător atunci când sunt duşi la biserica des, ridi­caţi să sarute sfânta cruce, evanghelia, icoanele, când sunt adumbriţi cu semnul crucii, stropiţi cu agheasmă, când se face cruce peste leagăn, peste hrana şi peste tot ce se atinge de copii, când pri­mesc binecuvântarea preotului… şi, îndeobşte, tot ce este bisericesc cultivă şi hrăneşte în chip minunat viaţa harică a pruncului, şi este întot­deauna cea mai sigură şi de nepătruns apărare împotriva bântuirilor puterilor nevăzute ale întunericului, care sunt peste tot gata să pătrundă în sufletul care abia se dezvoltă pentru a-l molip­si cu suflarea lor. (Sfantul Teofan Zavoratul)

Dacă omul a primit ajutor duhovnicesc în copilarie, o să-şi vină în fire, chiar dacă s-a abătut de la calea dreaptă. Dacă lemnul e îmbi­bat cu ulei, nu va putrezi. Daca îi „îmbibăm” puţin pe copii cu evlavie, cu frică de Dumnezeu, asta îi va ajuta toată viaţa. (Staretul Paisie Aghioritul)

Mamelor, învăţaţi-vă copiii să-şi facă semnul crucii; înainte ca ei să fie în sta­re să şi-l facă singuri, pecetluiţi-le fruntea voi cu semnul acesta. (Sfantul Ioan Gura de Aur)

 Experienţa întărită de veacuri arată ca sem­nul crucii are mare putere asupra a tot ce face omul, de-a lungul întregii vieţi. De aceea, trebuie neaparat să ne îngriim să înrădăcinăm în copii obişnuinţa de a-şi face cât mai des semnul crucii, mai ales când mănâncă şi când beau, când se culcă şi când se scoală, când ies şi când intră undeva – şi trebuie să luăm seama ca ei să-si fa­că semnul crucii nu cu nepăsare sau aşa cum este la modă, ci neştirbit, de la frunte la piept şi pe amândoi umerii, ca să iasă crucea aşa cum trebu­ie. (Sfantul Ambrozie de la Optina)

Din Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
363

Sinceritatea rugăciunii copiilor

Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat: – De ce tot repeţi literele? – Păi, aşa îmi […]

Articole postate de același autor
1

“Doamne, iubit-am bună-cuviinţa casei Tale…”

În fiecare miercuri şi vineri după-amiaza, după terminarea slujbei, Părintele mai rămânea în biserică pentru a ne învăţa. Ne spunea: – Datoria mea de preot este să vă învăţ, fiindcă neînvăţarea este pricina că oamenii nu mai ştiu nimic, se mărginesc la tot ce este uşor şi material, la acatiste, pomelnice şi lumânări. Nici lumînarea […]