Fiecare dintre noi nu întâmplător are două mâini. Una dintre ele este generoasă, iar cealălaltă - zgârcită. Iată bunăoară ai văzut un sărman şi mâna darnică s-a grăbit să scoată din portmoneu nişte bani pentru a fi de ajutor şi a aduce puţină bucurie. Însă imediat îţi vei spune: Cât de prost sunt, ceilalţi îi oferă mărunţiş, iar eu i-am oferit mult mai mult decât trebuia! Și mâna zgârcită se va grăbi să ascundă portmoneul, iar toată generozitatea se va risipi din sufletul asemenea fumului.
Cei mai mulți oameni sunt anume aşa, de aceea şi lumea este așa cum este. Oamenii se tem de generozitatea lor. Deşi mai bine le-ar fi frică de zgârcenie, căci să nu oferi la momentul potrivit, este mult mai rău decât să dai. Să nu faci o faptă bună atunci când poţi este spre propria pierzare.
E minunat când mână zgârcită nu ştie ce face cea darnică, atunci nu există motive pentru lăcomie. Cu regret, majoritatea oamenilor privesc cu mai multă atenție anume spre mâna generoasă, iar pe cea lacomă o lasă fără supraveghere. De atât ei întotdeauna cunosc cui şi cât au oferit, însă mai nu observă dacă l-au privat pe cineva de ceva.
Astfel, ne folosim incorect atenția: pâzim mână pe care ar trebi să o lăsăm liberă. Dumnezeu ne-a dat o mână generoasă, tocmai pentru ca s-o reţinem pe cea lacomă, noi, însă, dimpotrivă, o reţinem pe cea generoasă. De aceea, chiar și atunci când facem un bine, imediat producem şi răul, iar atunci când oferim, nu avem nici un folos.
Să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta (Mt.6,3)
Natalia Lozan
