Preţuim aproapele doar când pleacă

1347

Astă noapte a plecat la Domnul bunelul de pe mamă, Vasile. Împlinise 85 de ani. Toată viaţa a muncit în calitate de fierar. Om voinic, aşa era numit de toată lumea. Mereu mă întreba: „Când vii dragul tătucăi să îmi dai o mână de ajutor?”.

De fiecare dată îi promiteam că la vară, la toamnă… Credeam că este în puteri şi va fi veşnic. Acum câteva luni boala l-a ţintuit la pat şi o vreme a fost inconştient. Când l-am vizitat ultima dată stătea cuminte, nu mai reacţiona şi-şi aştepta ceasul. M-am apropiat de el şi i-am spus: „Tătucă, sunt eu Octuşa! Iartă-mă!”. Spre mirarea tuturor celor prezenţi mi-a răspuns: „Domnul să te ierte!” şi cu degetele s-a însemnat cu semnul crucii pe piept.

Sper că m-a iertat pentru toate promise şi neînfăptuite, pentru faptul că prea puţin am fost alături de el, pentru că n-am preţuit buneii aşa cum se cuvine… Mă conving de această tristă realitate, că preţuim aproapele doar când pleacă!

Preot Octavian Moşin


Articole postate de același autor
1320

Psalmii şi din inimă de piatră scot lacrimi

Psalmii să fie neîncetat pe buzele tale; gura să cânte iar mintea să se roage. Numele lui Dumnezeu fiind chemat, goneşte diavollii şi îl sfinţeşte pe psalmist. Psalmii sunt liniştea sufletului, ei răsplătesc sufletul cu pace. Psalmii atrag ajutorul Îngerilor, sunt arma împotriva fricii de noapte, sunt odihnă după ostenelile zilnice. Psalmii şi din inimă […]