Să nu începi lucrarea virtuții dacă nu ești pregătit să te lupți cu vrăjmașul
Atunci când vrei să începi o lucrare plăcută lui Dumnezeu, mai întâi să te pregătești împotriva ispitelor care te vor afla și să nu șovăi deloc. Căci vrăjmașul are obiceiul, atunci când vede pe cineva că începe cu credință fierbinte o lucrare bună și mântuitoare, să-l împiedice cu diferite ispite înfricoșătoare, ca, din pricina lor, să se răcească râvna lui și să nu mai aibă vreo dorință de a se îndeletnici cu vreo lucrare plăcută lui Dumnezeu. Iar aceasta nu pentru că vrăjmașul ar avea o asemenea putere – căci, dacă ar fi avut, nimeni nu ar fi putut face vreodată vreo faptă bună – ci Dumnezeu îngăduie astfel, așa cum am aflat din pilda lui Iov. Așadar, pregătește-te pe sineți, astfel încât să înfrunți cu vitejie ispitele ce se împotrivesc lucrării virtuților și numai atunci această lucrare a ta e bineplăcută lui Dumnezeu. Dar dacă nu te vei pregăti pentru înfruntarea ispitelor, să nu pornești spre săvârșirea virtuților.
Înțelepciunea lui Dumnezeu se arată în ispite și necazuri
Așa cum se apropie genele una de alta, tot astfel se apropie și ispitele de oameni. Iar aceasta Dumnezeu a iconomisit-o cu înțelepciune ca noi să dobândim folos. Adică să bați cu stăruință la ușa milei lui Dumnezeu atunci când ești împresurat de ispite și prin frica întristărilor să intre în mintea ta sămânța pomenirii lui Dumnezeu, ca rugându-te fierbinte să te apropii de El. Și astfel să se sfințească inima ta cu neîncetata pomenire a lui Dumnezeu. Dacă vei face aceasta, atunci când Îl vei ruga, El te va asculta.
Prin necazuri cunoaștem dragostea lui Dumnezeu
Ca să nu-ți pierzi încrederea și dăruirea față de El, Dumnezeu a iconomisit să fii încercat de necazuri. Aceasta și ca să părăsești calea Lui, atrăgând astfel mânia Sa, iar atunci te va pedepsi, dacă nu te vei pocăi, te va lepăda de la fața Lui. Gândește-te și la aceasta: câtă lipsă de evlavie și câte fapte necuviincioase aduc în viața noastră traiul bun și lipsa fricii de Dumnezeu. De aceea, prin pătimirile noastre și prin necazurile ce vin asupra noastră crește pomenirea Lui în inima ta. Și astfel, prin frica de cele neplăcute, Dumnezeu te deșteaptă ca să bați la ușa milostivirii Sale, izbăvindu-te în acest chip de necazuri și semănând înlăuntrul inimii tale dragostea Sa cea dumnezeiască. Prin aceasta El te aduce lângă Sine și te cinstește cu darul înfierii, dăruindu-ți din belșug harul Său. Căci altfel cum ai fi cunoscut că îți poartă de grijă și te iubește, dacă nu te-ar fi împresurat necazurile? Pentru că mai ales prin durere și întristare este cu putință să se înmulțească dragostea lui Dumnezeu în sufletul tău și să-l umple. Ele te fac să-ți cunoști harismele tale și-ți aduc aminte de deosebita purtare de grijă ce o are Dumnezeu pentru tine. Toate aceste daruri duhovnicești se primesc în urma celor întristătoare. Și aceasta ca să te înveți să mulțumești pentru toate lui Dumnezeu. Amintește-ți de Dumnezeu, ca și El să-și amintească de tine. Iar atunci când își va aduce aminte de tine și te va mântui de necazuri, vei primi de la El tot felul de binecuvântări și vei fi fericit. Așadar, nu-L uita, risipindu-ți mintea în deșertăciuni, ca să nu te uite nici El pe tine atunci când vei fi războit de cel viclean. Când toate îți vor merge bine, să te supui lui Dumnezeu și să păzești poruncile Lui, ca să ai îndrăzneală înaintea Lui întru necazurile tale, prin rugăciunea făcută din inimă și cu stăruință.
Din Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu-insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, Editura Evanghelismos, București, 2007, pag. 16-19
