Un angajat la bancă a venit la o consultaţie la psiholog. Bărbatul era agitat şi nervos, pentru că el şi soţia sa nu se mai înţelegeau. El se plângea că soţia nu-i acordă suficientă atenţie, mereu spunând că este obosită, cu toate că ea nu lucrează deloc!
— Ce serviciu aveţi? — a întrebat psihologul.
— Sunt contabil la o bancă.
— Iar soţia dumneavoastră?
— Ea nu lucrează.
— Deci soţia dumneavoastră este casnică?
— Da, ea se ocupă de educaţia copiilor noştri.
Psihologul s-a gândit un pic şi a continuat:
— Pot să aflu cine pregăteşte micul dejun pentru familia voastră?
— Aceasta este responsabilitatea soţiei mele, pentru că ea nu lucrează.
— Şi la ce oră ea se trezeşte în fiecare dimineaţă?
— Ea se trezeşte devreme, deoarece trebuie să pregătească micul dejun şi hainele pentru copii, trebuie să aibă grijă ca ei să se trezească la timp şi să-şi facă toaleta de dimineaţă.
— Copiii voştri se duc singuri la şcoală?
— Nu, şcoala este departe de casă. De aceea, soţia mea îi duce cu maşina până acolo.
Psihologul s-a încruntat şi a continuat discuţia:
— Adică ea îi şi aduce de la şcoală?
— Da, desigur.
— Şi cu ce se ocupă soţia dumneavoastră cât copiii sunt la şcoală?
— Are grijă de copilul nostru cel mai mic, care are aproape un an.
— Doar atât?
Bărbatul a căzut pe gânduri pentru câteva secunde şi a răspuns:
— Păi… Ea mai face cumpărăturile şi curăţenia în casă. Iar după ce ia copiii de la şcoală, îi ajută să-și facă temele.
— Iar când dumneavoastră ajungeţi seara acasă, cu ce vă ocupaţi?
— Mă odihnesc, desigur. Doar eu obosesc la serviciu.
— Iar soţia dumneavoastră ce face între timp?
— Ea pregăteşte cina pentru noi, apoi spală vasele şi face ordine în bucătărie. Este ceva de la sine înţeles.
— Nu ştiu de ce mulţi consideră această muncă de la sine înţeleasă. Oare este posibil să afirmaţi că soţia nu face nimic, iar apoi se plânge că este obosită? — a întrebat psihologul.
Capul familiei a rămas fără cuvinte. Ochii i s-au umplut de lacrimi. El s-a ridicat și i-a întins mâna psihologului. Strângându-i mâna, el a zis șovăielnic:
— Vă mulțumesc, domnule doctor… Acum înțeleg totul… Vă mulțumesc mult!
Femeia casnică nu este pur și simplu o femeie care stă acasă. Ea este concomitent bonă, menajeră, bucătăreasă, asistentă medicală, învățătoare și sute de alte profesii… Este o muncă grea, care te solicită 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. În astfel de condiții, femeile casnice nu au nici zile libere, nici concediu, nici măcar dreptul de a-și lua concediu de boală!
Femeile casnice pot fi comparate cu sarea. Cât timp ele sunt alături, toți consideră că acest lucru este de la sine înțeles. Și doar absența lor ne face viața plată și fără gust.
