În Moldova sunt sate unde oamenii merg zeci de kilometri pentru a ajunge la o farmacie, iar medicul de familie vine la ei doar o singură dată pe lună. Este și cazul localității Bursuc, din raionul Florești. Salvarea celor aproximativ patru sute de oameni este asistenta medicală, Zinaida Chiriac. Femeia a construit un oficiu medical chiar în propria curte, din banii agonisiţi de soţul ei la Moscova. Este mereu acolo unde cineva are nevoie de ajutor, iar pe post de ambulanță, deseori, folosește mașina familiei.
La 200 de km distanță de capitală găsim o altă realitate. În timp ce o lume întreagă tinde spre modernizare, în satul Bursuc lucrurile merg parcă în direcție inversă. Localnicii își duc viața fără primărie, fără grădiniță, fără farmacie, iar pentru a prinde vreun microbuz spre civilizație, trebuie să meargă în satul vecin. 400 de oameni care au mai rămas în Bursuc nu ar fi avut nici cabinet medical, dacă asistenta medicală Zinaida Chiriac, nu construia unul chiar în propria curte.
„Lucram aici. E construit alături, am făcut un garaj, şi neavând loc de lucru ne-am gândit să ne creăm condiţii”.
De cinci ani, asistenta medicală împarte propria locuință cu oamenii din sat. Oficiul medical s-a aflat la început într-o grădiniţă, apoi într-o şcoală părăsită, iar atunci când încăperile vechi nu mai corespundeau normelor sanitare solicitate, femeia a construit un cabinet deasupra garajului din curtea casei. De atunci, consătenii bat la poarta ei și ziua, și noaptea. Femeia nu spune niciodată nu.
„Îi primim pe toţi, când vin atunci îi primim, nu le mai spun că e sâmbăta sau duminică, vin când au nevoie”, povestește Zinaida Chiriac, asistentă medicală.
Este asistentă medicală în satul Bursuc de 16 ani. Muncește cu multă dăruire și profesionalism. Dovadă este faptul că știe starea sănătății a fiecăruia dintre consătenii săi.
„Eu pe fiecare din sat ştiu şi cum se alimentează, luaţi orice cărticică şi spuneţi-mi cum îi cheamă şi eu vă spun anul naşterii. Îi ştiu pe toţi ca tatăl nostru. Dacă ştiu că ea e la naştere şi l-am văzut pe el în bar. Eu vin acasă şi tremur, mă gândesc toată noaptea, va veni acasă şi ce va face, pătuc nu are, ceea nu are”, menționează medicul.
Femeia are grijă ca fiecare să beneficieze de asistență medicală. Atunci când cineva nu se poate deplasa până la oficiul ei, se duce ea la patul lor.
„Pe timpul ăsta eu repede mă duc prin sat cu țel profilactic, aţi văzut drumul cum e la noi, e gheaţa, cu copii nici nu chem, eu fuga mă duc şi i-am patronat pe toţi şi sunt liniştită. Unde să îi chem pe timpul acesta”.
Oficiul medical din ograda familiei Chiriac este așa cum cere legea. Femeia deține actele necesare care-i legalizează activitatea, pe clădire găsim afișat un semn cu inscripția Ministerului Sănătății, iar în interior sunt câteva lucruri necesare pentru a acorda primul ajutor medical.
„Patul e a oficiului, fotoliul e a oficiului, anul acesta ne-a dat scaf nou, câte ceva de-a mele. Avem medicamente de prim ajutor pentru toate urgentele, poate o sută de procente nu, dar 70 de procente avem”.
Autoritățile au asigurat-o cu lemne pentru foc, medicamente de prim ajutor, iar anual, femeia primește patru mii de lei pentru întreținerea încăperii. Dacă nu-i ajunge, i-a din salariul de puțin peste trei mii de lei pe care-l are. Cel care a ajut-o, însă, atunci când a decis să aducă oficiul medical în curtea ei a fost soțul, Ștefan Chiriac. Continuă să-i fie alături și în prezent. El este cel care încălzește încăperea, face ordine, iar atunci când ambulanța este la ore distanță de Bursuc, bărbatul îi duce pe consăteni la spital cu propriul automobil.
„Au fost multe cazuri, veneau noaptea pe la 12, mă sculau din somn şi trebuia să mergem la rodom, ori la o urgenţă, urgenţă nu era. Cu maşina mea”, adaugă Ștefan Chiriac, soțul Zinaidei.
Pentru oamenii din Bursuc Zinaida Chiriac este mai mult decât asistenta medicală a satului. Femeia este singura lor salvare în condițiile în care medicul de familie vine foarte rar pe la ei, salvarea ajunge, uneori, și într-o oră-două, iar cea mai apropiată farmacie este în satul vecin.
„Zâna mă ajută când trebuie. Şi la unu de noapte şi la două. Iată nu demult am terminat injecţiile la ea cu capul, davlenia, cu nervositemul, ea mereu m-a ajutat”.
„Bună femeie, caută de toţi, nu spune că nu am când, la miezul nopţii dacă trebuie ajuta lumea, dă doamne la tot satul aşa ceva. S-a întâmplat de multe ori că am venit cu tensiunea mare şi are, nu are , dar îmi dă o pastilă şi pot răzbate acasă, să spui că nu e cuminte femeia asta, doctoreasa asta, eu pe ea de doctoreasa o ţin”.
Deși soțul a chemat-o să locuiască în satul lui de baștină, acolo unde este un centru medical de ultimă generație și transport public spre toate regiunile țării, Zinaida Chiriac a refuzat să-şi lase consătenii. Femeia spune că, atunci când ești singurul om din sat care poartă halat alb, nu ai voie să pleci.
„Nu am regretat, sunt bucuroasă că pot ajuta. Trebuie să aibă satul un asemenea loc. Eu nu îi alung căci am doi trei ani până la pensie şi important să am sănătate. Bursucul nostru nu are nici primărie, nici școala, nu avem nimic în sat e foarte greu”.
Atunci când vorbim despre performanțe în medicină, puțini se gândesc la asistenții medicali. Munca lor este, însă titanică, iar salariul mizer. Se hrănesc din mulțumirile pacienților și din pasiunea pentru profesia pe care și-au ales-o.
sursa realitatea.md
