- Mulți, mai ales dintre tineri, cred că trebuie să te căsătorești doar atunci când există o „iubire nebună”, adică o patimă atât de puternică, încât rațiunea deja nu mai funcționează. O relație liniștită li se pare plisticos, insuficient de puternic pentru a întemeia o familie, iar o atitudine rațională în această situație este luată drept căsătorie de calcul.
- Se spune că intensitatea pasiunii este cea care trebuie să hotărască dacă doi oameni trebuie să se căsătorească sau nu.
Ei bine, tocmai “pasiunea nebună” este un rău sfătuitor în ce privește acest pas care va determina tot cursul vieții tale ulterioare și care cere, ca atare, reflecție serioasă. Pasiunea trece destul de repede, iar după ea ce rămâne? Uimirea! „Ce ticălos e, se prefăcea om bun, dar când și-a dat arama pe față...” Despre faptul că pasiunea le-a întunecat propria lor rațiune puțini își aduc aminte.
Omenirea știe și alte criterii pentru a stabili dacă omul respectiv și se potrivește sau nu. Cineva, deloc prost, a spus că atunci când îți alegi soția trebuie să înțelegi că nu iei numai pe ea, ci o iei cu tot neamul ei, cu trecutul ei, cu valorile ei, cu concepțiile ei (inclusiv duhovnicești), care în familia ei erau considerate singurele posibile.
Nu degeaba se spune că în popor că dacă vrei să-ți cunoști soția uită-te la mama ei. Într-adevăr, nu este deloc de prisos să faci cunoștință cu familia viitorului soț (viitoarei soții), fiindcă în acel mediu a fost educat(ă) alesul tău (aleasa ta). În ce principii a fost crescut(ă), este gata să se schimbe în bine ca om, ca personalitate: iată întrebările la care atunci când găsim răspuns nu trebuie să avem rațiunea întunecată de patimă. (Chiril Tanțârev, manager)
Pasiunea nu prea poate să fie chezășia unei familii trainice. Pasiunea trece repede. Ea se ridică repede, făcând valuri mari, și tot atât de repede se și stinge.
Pasiunea este o boală, și de aceea nu poate aduce roade. Gândiți-vă la expresia: „dragoste nebună”. Nu băgam rațiunea în priză. Iar căsătoria, oricât ar părea de paradoxal, este o chestiune de calcul.
În psihologia familie există conceptul de grad de pregătire pentru căsătorie. Aici este vorba de un întreg complex de componente, de criterii, care îl face pe om să întemeieze o familie cu o anumită persoană. Uneori, oamenii se sperie că e prea greu să fii pregătit de căsătorie, însă de fapt etalonul trebuie să existe. Nu trebuie să ne speriem; pur și simplu trebuie să știm spre ce să tindem. Asta ține tocmai de abordarea conștientă a căsătoriei. Dacă asta nu există, omul începe să orbecăie, se poticnește, comite o mulțime de greșeli.
Care sunt componentele acestea? Simpatia, când celălalt îți place. În al doilea rând, este comunitatea de interese, când înțelegem că ne plac aceeași muzică, același emisiuni, aceeași literatură și așa mai departe. Cu cât sunt mai numeroase aceste componente, cu atât omul e mai atrăgător pentru noi.
Pe urmă vin lucruri mai profunde, care trebuie, de asemenea, luate în seamă. Trebuie neapărat să vedem ce familie, ce părinți are omul. Cel mai frecvent, proiectăm în familia noastră scenariul părintesc. Nu se poate spune că este vorba de o reproducere sută la sută, dar avem de-a face cu un șablon căruia i se conformează mulți.
Pe lângă asta, trebuie să observăm relațiile din familie, să vedem dacă familia este completă, cum se poartă potențialul soț cu mama și cu tatăl său. Dacă are probleme în relațiile sale, uitați-vă cum reacționează la observațiile pe care i le faceți, dacă poate să fie flexibil și să asculte cu atenție părerea.
Vă mai puteți uita dacă persoana cu care vreți să vă căsătoriți are mulți prieteni, dacă nu cumva consideră că sunteți autosuficienți și că vă este bine numai în doi. Nu trebuie să vă concentrați prea mult unul asupra celuilalt. Se întâmplă ca omul să fie gelos și se străduie să-i îndepărteze pe toți prietenii persoanei cu care vrea să se căsătorească. Poate că are probleme de comunicare. Acesta este un motiv serios de relecție. Trebuie văzut dacă el nu încearcă să-și izoleze partenerul, dacă nu este gelos pe prietenii lui.
În timpul comunicării observați-vă alesul (aleasa) și observați-vă pe voi înșivă, observați cum vă comportați când sunteți împreună, cât de repede sunteți în stare să vă împăcați. Aceasta este o mare repetiție pentru căsnicie.
Trebuie ținut de cont și de starea de sănătate. A venit la mine o femeie care avea deja 28-29 de ani. După un an de căsnicie, a avut revelația faptului că soțul ei este bolnav psihic. Mi-a spus: „Era blând, conciliant”. Eu i-am cerut să numească trăsăturile de caracter pe care trebuie să le posede un bărbat. Ea le-a enumerat în ordinea următoare: “Trebuie să fie bland, bun, conciliant.” Poate femeia să se simtă ocrotită când se căsătorește dacă a pune într-o ordine clar greșită seria calităților fundamentale ale alesului său? Nu prea cred. Femeile care pun pe primul loc calități importante cum ar fi responsabilitatea, bărbația, hărnicia ș.a.m.d. vor ajunge, foarte probabil, alături de un posesor al acestor caracteristici. În cazul nostru alegerea soțului nu a fost făcută în mod responsabil, nu a fost abordată în mod serios, fiindcă nu s-a dat atenția cuvenită unor factori de mare însemnătate.
Este bine să se rămână măcar un an la nivelul de relații prietenești. Între timp vor avea diferite evenimente, se vor perinda anotimpurile (toamna și primăvara sunt perioadele cele mai stresante pentru sistemul nervos, când se pot manifesta sau devin mai pregnant toate trăsăturile de caracter și pot ieși la iveală tulburările psihice). Perioada de un an este determinată. În acest interval de timp cei doi pot aduna informații unul despre celălalt. Trebuie lămurit dacă viitorul soț vrea copii, câți vrea, cine va spăla pe jos, cine va spăla vasele…
Trebuie neapărat să se discute despre toate! Întotdeauna problemele trebuie formulate, rostite. Problemele trebuie ridicate față de noi înșine și față de omul cu care am început o relație. Se poate spune că aceasta este perioada principală a relației. După aceea se vor manifesta doar consecințele alegerii, și tocmai aici este important să nu se comită o eroare. Este neapărată nevoie să fie apreciată corect capacitatea amândurora de a îndeplini în familie rolul de soț, respectiv de soție.
Dragostea adevărată, Taina Dragostei înainte și după căsătorie; Editura Sophia; București, pag. 247-250
