Actualitate

Unde e casa…

144

Urmându-şi scurtul veac pământesc, un creştin a nimerit la Judecata Domnului.

Dar a fost întâmpinat de o privire nedumerită şi o tăcere îndelungată. Omul nostru nu a rezistat tăcerii şi a întrebat:

– Doamne, ce e cu partea mea? De ce nu-mi vorbeşti? Doar am meritat Împărăţia Cerurilor. Doar eu am suferit! – cu deminitate a cuvântat omul.

– De ce, oare, consideri că suferinţele sunt un merit? – s-a mirat Dumnezeu.

– Am purtat cele mai simple haine şi m-am abţinut de la mâncăruri delicioase, uneori hrana mea nu era decât un păhar cu apă; nu mă apropiam nicicând de femei, a continuat omul. Mi-am istovit trupul cu post şi rugăciune…

– Da, bine – a acceptat Dumnezeu – eu înţeleg că ai suferit. Nu înţeleg altceva, pentru ce anume ai suferit ?

– Pentru Slava Ta, Doamne! – fără a medita a răspuns omul.

– Ce Slavă bună atunci mai am! – a zis trist Dumnezeu. – Deci eu sunt acela care-i forţează pe oameni să îndure foamea, îi impun să poarte zdrenţe şi îi privez de dragoste?

S-a lăsat din nou o tăcere grea .. Dumnezeu în continuare îl privea nedumerit de omul din faţa sa.

– Ce e cu partea mea? – şi-a adus aminte de prezenţa sa omul.

– Ai suferit, zici … – a spus foarte încet Dumnezeu. – oare cun să-ţi lămuresc ca să mă înţelegi … Iată uite, spre exemplu, tâmplarul care a fost înaintea ta. El toată viaţa a costruit case pentru oameni, şi pe timp de frig şi pe timp de arşiţă, şi uneori nici nu avea ce mânca. De multe ori se lovea peste degete, prin toate astea suferea. dar totuşi el construia case. Iar apoi îşi primea plata cuvenită. Iar în cazul tău, se primeşte că toată viaţa doar te-ai lovit cu ciocanul peste degete.

După o pauză Dumnezeu a întrebat…

– Dar unde e casa?…

Asemeni şi noi, adesea ne nevoim şi după părerea noastră chiar „suferim pentru Dumnezeu”. Doar acesta e îndemnul Său, oare la aceasta se aşteaptă de la noi… Căci nici postul peste puterile noastre, şi nici alte înfrânări şi abţineri nu ne vor aduce mult dorita Împărăţie. Ar fi bine ca să ne pregătim de pe acum „casa” cu care ne vom prezenta în faţa lui Dumnezeu.


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
488

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum?

Mulțumită suferințelor am învățat, de exemplu, să nu fiu atât de legat de lucruri și de persoane (inclusiv de partener, de copii, de părinți), cu toate că mă bucur din plin de prezența lor. Totul trece. Noi înșine am venit pe pământ fără nimic și tot fără nimic vom pleca. Nu va conta decât dacă […]

Articole postate de același autor
473

De ce nu-mi dai un soţ, Doamne?!

„Voi avea în curând 30 de ani, şi încă nu sunt căsătorită! Dar eu trebuie să dau naştere la copilaşi, cât mai pot aştepta! Vreau copii şi vreau un soţ, ca să locuiesc cu familia mea! Vreau familia mea! De ce Dumnezeu nu-mi dă un soţ! Doar eu toate cele necesare le fac: merg la […]