Actualitate

Florile din aghiazmă

6156

Cu câteva săptămâni în urmă, pregăteam ca de obicei biserica pentru Sfânta Liturghie când prietenul meu Mark s-a apropiat de mine și m-a întrebat: „Poţi să-mi spui care este diferența dintre cele două buchete de flori?” arătând spre cele două vaze aflate de o parte și de alta a ușilor Împărătești. Unul din cele două buchete era ofilit și uscat iar celălalt parcă era proaspăt înflorit. Văzându-mi mirarea de pe chip, Mark începu să zâmbească. „De Bobotează am pus aghiasma rămasă în vaza cu florile înflorite.” Mi-a spus de asemenea că în cealaltă vază nu a mai pus nimic, decât apă.

Florile erau două buchete identice, la fel de ieftine și fuseseră cumpărate de o credincioasă dintr-un magazin la un preț mai mic de 5$ fiecare. Aceasta mi le dăduse înainte de Sfânta Liturghie săvârșită pe 23 decembrie 2012. Le-am tăiat vârfurile tulpinilor pentru a fi cât mai proaspete, le-am pus în două vaze de sticlă identice pe care le-am umplut cu apă și le-am pus în același loc în care se găsesc acum. Nu am adăugat niciun fel de conservant sau îngrășământ în niciuna din vaze. De atunci, nimeni din câte știu eu nu s-a mai atins de ele. Singura diferență este că Mark a turnat aghiazmă într-una din vaze.

Poza ce însoţeşte acest articol a fost făcută pe 3 februarie, la aproximativ șase săptămâni de la data în care florile fuseseră așezate în vază.

Am considerat că poza cu florile din apa sfințită era demnă de a ajunge la Înaltpreasfinția Sa Arhiepiscopul Benjamin de San Francisco care a răspuns următoarele: „Este minunat atunci când Domnul pătrunde în lumea pământească aflată sub semnul legilor şi al rațiunii și săvârșește minuni care le contrazic. Este un mic ghiont pe care ni-l dă făcându-ne să înțelegem că El este prezent și atotputernic indiferent de ce am crede noi.”

Mai mult decât atât, dacă prospețimea de șase săptămâni a florilor este o mică minune, așa cum cred eu, atunci principiul materialității se dovedește a fi fals. Căci dacă Dumnezeu ne dă un „semn” asta înseamnă că „a exista” înseamnă mai mult decât ce vedem la ştiri, vreme şi sport: şi anume că El este într-adevăr Izvorul Vieții.

Noi nu ispitim pe Dumnezeu căutând semne și minuni, dar oare nu e frumos atunci când Dumnezeu din bunătatea Sa nemărginită ne trimite unul pe neașteptate?

Din Wesley J. Smith, ipodiacon la biserica ortodoxă din Livermore, California, Traducere și adaptare: Lucian Filip


Articole Asemănătoare
15

Riscurile idolatrizării Dumnezeului Celui viu

Poate părea dorinţă de vedetism abordarea subiectului acestuia. De nonconformism teologic. Dar prea îmi arde sufletul uneori că nu vedem pe Cel Care umblă cu noi pe cale din pricina idolatrizărilor superficiale, „scenaritelor“ partinice sau frustrărilor (ne)duhovniceşti. Din nefericire şi spre nefericirea noastră, am construit, comunicaţional, o plasă de clişee lingvistice şi terminologice prin care […]

Articole postate de același autor
139

Cinstirea icoanelor nu este închinare la idoli

Oare cinstirea icoanelor are ceva în comun cu închinarea la idoli, o aminteşte cu ceva măcar pe departe? Bineînţeles că nu. Noi nu ne facem dumnezei din sfintele icoane, ci dând cinstire sfântului chip, icoanei, dăm cinstire Dumnezeului Celui Adevărat, sau Preacuratei Lui Maici, sau sfântului zugrăvit în ea. Privind sfântul chip cu ochii trupeşti, […]