Într-o zi, discutam cu părintele despre secte, iar el mi-a povestit următoarea întâmplare:
A venit la mine odată o fată cumite, educată, din familie bună şi creştină. Mi-a spus că are un pretendent, un domn destins, serios, bogat, cultivat, atâta doar că era mason, şi m-a întrebat ce să facă. I-am spus să nu-l ia dacă e mason. Atunci, mi-a replicat că bărbatul respectiv avea un caracter bun şi că ar putea să-l atragă la Ortodoxie. Eu i-am răspuns că n-o să reuşeacă. Nu m-a ascultat şi s-a măritat cu el.
Nu a mai trecut pe la mine mulţi ani, până într-o zi, când a venit cu tot cu el şi cu copilul. În chilia mea a intrat singură. „Ei, cum o duci?”, am întrbat-o. „Bine”, mi-a răspuns. „Te spovedeşti, te mai împărtăşeşti?”. „Aproape în fiecare an”. „Mai mergi la biserică?” „Uneori, rar”.
I-am zis să-l cheme şi pe soţul ei şi i-am zis aceluia: „Ştii, înainte de a se căsători, soţia ta m-a asigurat că te va face creştin, dar văd că ai făcut-o tu pe ea mason”.
-Părinte, cum a crezut femeia că-l poate transforma din mason în creştin, din vreme ce masonii luptă deschis împotriva creştinismului?
– Nu, alţii luptă deschis, nu masonii; masonii luptă din umbră şi de aceea sunt periculşi. Ei nu-ţi spun să nu faci cruce, să nu mergi la biserică ori să nu te spovedeşti, ci-ţi spun: „Fă-le pe acestea, dar vin-o şi la noi!” Te influenţează uşor-uşor, încât nic nu-ţi dai seama că, la un moment dat, ai încetat să mai fii creştin şi ai devenit mason.
***
Părintele cunoştea nu numai conţinutul ereziilor, ci şi tehnica diavolului, de aceea recomanda credincioşilor multă atenţie, ca nu cumva să cadă în cursă şi să fie învinşi în luptă de către puterile întunericului.
Din Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere de Prof. Drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 239-240
