Actualitate

Lăsaţi-mă să mai trăiesc o zi, un ceas!

4991

Într-o dimineaţă, la insistenţele unui om cu renume, foarte bogat şi cu o poziţie socială înaltă, m-am dus să-l împărtăşesc. Se afla la ultimul etaj al spitalului, într-un salon de lux, cu un singur pat. I-am rugat pe cei din jur să ne lase singuri, cu gândul că poate smulg o mărturisire chiar în ultimul moment, o mică părere de rău, atât cât putea vorbi atunci.

De-abia am început să-i pun prima întrebare: „Nu cumva aţi săvârşit acest păcat…”?

Nu mi-a răspuns, în schimb a urlat înspăimântat să alung diavolii cei negri din salon. A început să tremure, s-a roţit, s-a înnegrit şi cu ochii bulbucaţi de groază m-a prins de rasă şi a început să tragă (din fericire cutiuţa cu Sfânta Împărtăşanie era închisă).

– Nu vreau ce mi-ai adus, ia-le de aici! Salvaţi-mă, ajutor! A început să se răsucească în pat de teamă şi cutremur. Într-o panică nestăpânită şi-a ascuns faţa ca şi cum ar fi văzut ceva înspăimântător. M-am rugat continuu pentru el şi am încercat să-l liniştesc, dar în zădar. Şi pe când trăgea de rasa mea, a început să mai ceară timp de tr[it. Asta era cel mai tragic.

– Lăsaţi-mă să mai trăiesc o zi, un ceas, doar un ceas…! Am vrut să-l spovedesc şi să-l împărtăşesc, dar el cerea cu înverşunare un ceas de viaţă.

– Vreau să mă satur de viaţă. Ajutaţi-mă, părinte, vreau doar o oră, un ceas ca să mă satur de viaţă…Îmi strângea mâinele şi urla:

-Un ceas, o oră…!

A fosr groaznic.

La strigătele lui au alergat rudele lui împreună cu medicii. M-am dat la o parte şi m-am rugat tot timpul pentru el. Puţin câte puţin vocea lui se stingea.

-„Ajutor! Doar un ceas, departe de aceşti demoni negri. „

Din nefericire n-am putut să-l împărtăşesc în starea în care se afla, pentru că-şi mişca mereu capul în ambele părţi, îşi încorda mâinele şi picioarele, tremurând tot. Peste puţin a început să horcăie şi a murit despreţuind Sfţnta Împărtăşanie, fără să i se mai dea timp.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.180-181


Articole Asemănătoare
198

Cu cât eşti mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai puţin te vor afecta loviturile

Puţin după cel de-al doilea Război Mondial, un tânăr pilot englez proba un avion fragil monomotor într-o aventură periculoasă în jurul lumii. La puţin timp după decolarea de pe unul din micile şi improvizatele aeroporturi ale Indiei, auzi un zgomot straniu care venea din spatele scaunului său. Îşi dădu seama că era un şobolan la […]

Articole postate de același autor
5315

De la muzică dance la icoane – povestea soților Schinteie

 În vara anului 2000, soții Kornelia și Matei Schinteie erau membri de patru ani în formația Makos și se aflau în pragul gloriei. Însă au ales să renunțe la viața muzicală și, după câteva luni, au început să picteze icoane în orașul Covasna. De atunci au trecut 16 ani, iar icoanele lor au ajuns din […]