Iubirea nu încetează! Când încetează, nu e iubire!

7141

Cine te iubește cu adevărat vrea să te schimbe?

            Iubirea înseamnă să transferi către celălalt valorile în care tu crezi și despre care crezi că-l pot ajuta să-i fie ușor. Există momentul acesta al răstignirii celor doi Sfinți, Timotei și Mamvra, față în față. După căsătorie, se iau, sunt arestați; el era preot, ea era diaconiță. Și sunt răstigniți unul în fața celuilalt. Și când unul slăbea în credință, celălalt îl întărea. Era ca o atriție și contriție duhovnicească. Și povestea lor spune că așa întărindu-se unul pe altul, de pe o cruce pe alta, și-au dat duhul. Da? Eu spun tot timpul la cununie un text al unui francez, preluat de Părintele Stăniloae, că cea mai frumoasă declarați de dragoste pe care un mire o spune miresei și mireasa mirelui este: Tu n-ai să mori niciodată! Tu n-ai să mori niciodată! Deci biruința noastră începe din momentul în care, iubind cu adevărat, ne dăm seama că, fără celălalt, nu avem rost. Dar rostul cel mai de preț este să-l întâlnim pe celălalt cu demnitatea unei iubiri asumate.

            Mă  întorc… Uite, ca un cerc ne-am întors la întrebarea doamnei profesoare de la început. Vă rog să mă credeți: iubirea nu încetează! Când încetează, nu e iubire! I-am spus  unei actrițe care mi-e tare aproape de inimă că Ovidius, marele poet de la Tomis – deși acum avem alt poet pușcăriabil la Tomis - , marele poet de la Tomis spunea, la un moment dat, că iubirea e vecină  cu ura. Că, pentru a-ți putea verifica dacă ai iubit cu adevărat, trebuie să constați că urăști cu adevărat. Da, dar asta numai în ce privește păcatul. Atunci te vindeci de păcat, când urăști păcatul. În viața noastră, nu în toate situațiile suntem egali în dragostea noastră. Există limite pe care le depășim sau nu le depășim sau poate nu ni le asumăm niciodată. Adevărul e că, pentru cei care au copii, cel mai interesant exercițiu de iubire este modul în care îți răspund copiii la iubirea ta. Tu țipi: Băi, pune-ți pantalonii la loc! Și el râde. Mănâncă tot! Și el gustă! Jocul ăsta, jocul în care e mai important să sigilezi ontologicul iubirii tale de celălalt, decât să te joci de-a tata și de-a mama e mult mai important. Din nefericire, la noi iubirile pornesc de la sexualitate către veșnicie. Nu dinspre veșnicie spre sexualitate. Avea Părintele Teofil o vorbă: “Noi mâncăm, ca să avem un prilej în plus să spunem Tatăl nostru”. Da? Deci noi iubim, ca să avem un prilej de iubire. Nu ne trebuie prilejuri să iubim, ne trebuie persone să iubim.

            Toată lumea zice: Să creăm un grup de tineri, să ce cunoască între ei, că de aia copiii din Biserică nu se căsătoresc între ei, că nu cunosc între ei. Păi, băi, dacă nu te cunoști la Biserică, hai să bem o bere. Care e problema? De bere ne-am văzut, de bere ne avem! Acum nu e musai că, dacă de catedrală te-ai luat, de catedrală te ai, că am văzut eu și castraveți acri  cu verze murate luate și a ieșit o murătură la f(x) la puterea ț virgulă k, dar trebuie să înțelegeți bine că idealurile fac iubirile să dureze. E o vorbă frumoasă care spune: Important în iubire nu-i să te uiți unul la altul, ci amândoi în aceeași direcție. Sau, dacă vreți așa, mai laic, fluturii din stomac unu să fie egali cu fluturii din stomac doi și să aibă aceeași orbită de deplasare. Dar acestea sunt lucruri externe, nu întotdeauna te prinzi. Uneori te prinzi că iubești pe cineva după ce te-ai căsătorit cu altcineva. Se poate întâmpla și asta; nu vă mințiți! Se poate întâmpla să credeți că vă place Medicina, dar la un moment dat, după ce veniți obosiți, dimineața, după încă o tură de trei nopți, că așa se face la noi, și ești rupt de oboseală și te pui în pat și îți sună telefonul: Știți, că am o durere scurtă la ficat. Mă înțeapă!, îți vine să-l înjuri de tot ce înseamnă sinod, calendar patriarchal!…

            Ce te ține să n-ai o reacție de animal este tocmai iubirea pentru omul care te sună și pentru demnitatea ta de medic.

            Noi fără iubire nu construim cu adevărat vocații. Anatomiile noastre interioare fără iubire nu sunt fluorescente, nu pot fi indentificate în nimic.

            Dar fiți temperați și nu dați numele de iubire la toate prostiile, că asta e interesant, da? Nu înseamnă că unul care patinează beat pe o coajă de banană într-o bodegă e patinator, da?

Anatomia Sufletului, preot Constantin Necula, Editura Agnos, Sibiu, 2015, pag.88-91


Articole postate de același autor
9665

Să facem bine celor care ne fac rău, chiar dacă aceştia rămân neîndreptaţi

  Să facem bine celor care ne fac rău, chiar dacă aceştia rămân neîndreptaţi. Astfel, păcatele noastre vor fi iertate şi vom dobândi smerenie. Atunci când alungăm din sufletul nostru orice duşmănie, avem multă îndrăzneală în rugăciunea noastră către Domnul. Să ne doară sufletul pentru cei care ne fac rău, mai mult decât ne doare […]