Pe cel ce se căieşte, Dumnezeu e gata să-l ierte
Însă pentru aceasta Îl înduplecă Maica Lui
Un păcătos şi-a rânduit ca pravilă în fiecare zi să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!” Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său. Şi iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mişcă şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ţine în preacuratele ei mâini…
Pruncului dumnezeiesc i se deschiseseră răni pe mâini, pe picioare şi pe coastă şi din răni curgea sângele în şiroaie, exact ca pe Cruce…
Văzând acest lucru, păcătosul s-a îngrozit şi a strigat: “O, Doamne, cine a făcut aceasta?”
Maica Domnului i-a răspuns: “Tu şi ceilalţi păcătoşi; voi Îl răstigniţi din nou pe Fiul Meu cu păcatele voastre, ca iudeii”.
Atunci păcătosul a izbucnit în plâns şi a spus: “Miluieşte-mă, o, Maica Milostivirii!”
Iar Ea a răspuns: “Voi mă numiţi pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre mă batjocoriţi şi mă supăraţi”
“Nu, Stăpână! – a strigat păcătosul. Să nu fie aceasta! Să nu biruiască răutatea mea bunătatea ta nespusă şi milostivirea ta! Tu singură eşti nădejdea şi mijlocitoarea păcătoşilor! Fie-Ţi milă, Maică Bună! Roagă-L pentru mine pe Fiul tău şi Făcătorul meu!”
Atunci Preamilostiva Maică a început să-L roage pe Fiul său, zicând: “Fiul meu cel bun! Pentru iubirea mea, miluieşte-l pe acest păcătos!”
Iar Fiul a răspuns: “Să nu Te superi, Maica Mea, că nu te voi asculta. Şi Eu L-am rugat pe Tatăl să ia de la Mine paharul suferinţelor şi El nu M-a ascultat”.
Maica Domnului a spus: “Adu-Ţi aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hrănit şi iartă-l!”
Însă Fiul a răspuns: “Şi a doua oară L-am rugat pe Tatăl să-Mi ia paharul şi El nu M-a ascultat”.
Maica Domnului iarăşi a spus: “Adu-Ţi aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat alături de Tine când Tu erai pe Cruce cu trupul, iar eu eram sub Cruce şi inima mi-era rănită, căci trecuse sabia prin sufletul meu!”
Iar Fiul a răspuns: “A treia oară L-am rugat pe Tatăl să ia paharul, însă El nu a binevoit să Mă asculte”.
Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a aşezat pe Fiul ei şi a vrut să se arunce la picioarele Lui…
“Ce vrei să faci, o, Maica Mea?” – a strigat Fiul.
“Voi sta – a răspuns ea – la picioarele Tale împreună cu acest păcătos până când îi vei ierta păcatele!”
Atunci Fiul a spus: “Legea porunceşte oricărui fiu să îşi cinstească mama, iar dreptatea cere ca Dătătorul legii să fie şi împlinitorul legii. Eu sunt Fiul Tău. Tu eşti Maica Mea şi Eu trebuie să te cinstesc, împlinind ceea ce Mă rogi: fie după dorinţa Ta! Acum i se iartă acestui om păcatele de dragul tău! Iar ca semn al iertării, se vor închide rănile Mele!”
Păcătosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele răni ale Mântuitorului şi abia atunci şi-a venit în fire. Când vedenia s-a terminat, el a simţit în inima sa şi frică şi bucurie. Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mulţumit şi a rugat-o ca, aşa cum a văzut în vedenie bunătatea Domnului că l-a iertat, tot aşa şi în veacul viitor să nu fie lipsit de această milă. Şi de atunci el şi-a îndreptat viaţa sa şi a început să trăiască în chip plăcut lui Dumnezeu.
“Ia aminte – încheie această povestire Sfântul Dimitrie de Rostov – la grija pe care o are Ocrotitoarea noastră pentru iertarea păcatelor noastre!” Slavă milostivirii ei, slavă bunătăţii ei nespuse, slavă bogăţiei binefacerilor ei, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!
Fragment din cartea Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viaţa şi Omiliile, trad. Cristea Florentina, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, pp. 27-29
